Nu mai poti dupa ultimul model de poseta? Mori pentru o pereche de pantofi? De la mici brelocuri pana la interioare de masini de lux, Jim Wikens dezvaluie teribilele fapte si situatii care stau in spatele produselor de pielarie.
Mergand pe aleile secretoase din cartierul Hazarbagh, primul lucru care te frapeaza e duhoarea. In aer pluteste un cocktail de carne fetida combinat cu gadilitura din nas provocata de compusi chimici pentru argaseala.
Zeci de mii de oameni se inghesuie aici in fiecare zi, traiesc, respira si mor intr-un amestec de sute de chimicale pompate de tabacariile care opereaza in zona.
E o lume facuta din piele. Copii desculti se joaca cu bucati de piele tabacita; gainile isi fac cuib in piele; chiar si combus tibilul pentru gatite facut din piele: toxic, fasii albastre de aldehida uscata si crom – toate ard in fiecare cuptor din fie care casa.
Sediu a peste 100 de tabacarii, cartierul Hazaribagh din Dhaka produce toata pielaria din Bangladesh, iar aproape toate produsele sunt destinate exportului. In fiecare an, piei in valoare de 240 de milioane de dolari sunt exportate din Ban gladesh, iar majoritatea ajung in casele de moda cele mai apreciate din Europa,
Japonia sau China, unde sunt transformate in pantofi, genti si alte accesorii ce se vand in marile magazine ale lumii.
Prosperitate vs sanatate
Tabacirea pieilor in Bangladesh si in sud estul Asiei este o industrie care a crescut rapid.
Odata cu cererea retailerilor din Occident, cumparatorii de produse prime de pielarie au fost primiti cu bratele deschise de catre guvernele locale dornice de o felie serioasa din piata globala, multumite chiar daca inchid ochii la inexistentele re glementari privind siguranta si sanatatea oamenilor.
Guvernul din Bangladesh pretinde ca pielaria este una dintre cele mai importante industrii ale tarii, aducand mii de lo curi de munca si debusee in strainatate. Aceasta abordare lucrativa are un cost totusi. Majoritatea chimicalelor folosite in productie sunt toxice si controversate.
Ecologistii si expertii in sanatate trag semnale ca tabacariile din Dhaka sunt responsabile pentru poluarea cronica a rauri lor si de otravirea sistematica a zeci de mii de oameni. Boli cronice, direct legate de efluentii care se scurg din fabricile de argaseala, sunt deja un loc comun, spun oamenii de stiinta.
Multi critici spun ca standardele de siguranta si de sanatate din Bangladesh cad mult sub orice limita care ar fi acceptata in Occident, iar multinationalele europene care comercializeaza substante chimice pentru industria pielariei pur si simplu se fac ca nu vad.
Chiar daca guvernul din Bangladesh si industria pielariei au acceptat faptul ca exista o mare poluare, eforturile depuse pentru limitarea acesteia au fost complet ineficiente. Construirea unor situri alternative si a statiilor de tratament a apelor infestate a fost mereu subiect al amanarilor, birocratiei si coruptiei.
Mazakat Harun este directorul executiv al Chemi-tan, o companie de distributie exclusiva a producatorului de chimicale Clariant ale carui produse se vand la toate tabacariile din Bangladesh. Clariant este o companie elvetiana care detine fabrici in multe tari europene. Harun estimeaza ca 50 de tone de chimicale sunt folosite in fiecare zi doar in zona Hazaribagh. Nicio tabacarie nu are statie de epurare.
In birourile Chemi-tan din mijlocul cartierului, postere glossy ale companiei Clariant sunt aliniate pe pereti. Arata imagini cu familii euro pene fara griji care pozeaza din masinile lor sport. Sloganurile suna in felul urmator: "Ia un loc in high class. Tabacirea cu solutiile noastre reprezinta culmea performantei si ecologiei".
Pe aici trecea un rau
Dupa BASF, Clariant este cel mai mare producator de chimicale pentru tabacarie cu o cota de piata de 20% si o productie de aproape 10 tone pe zi. Harun pretinde ca toate substantele pe care le vinde sunt prietenoase cu mediul. Dar pentru el acest termen e pe cat de larg, pe atat de ambiguu.
Dovezile stiintifice insa sugereaza ca majoritatea substantelor Clariant si ale celorlalte tabacarii din Dhaka precum sintanti de crom, aldehide sau enzime de inmuiere sunt peri culoase pentru oameni si extrem de daunatoare pentru mediul inconjurator.
Toti efluentii se scurg in apa. Pentru oa me nii locului sintagma "eco-friendly" a devenit ceva de groaza. Toata lumea e convinsa ca apa poluata este sursa multelor probleme de sanatate din Dhaka.
"Iti slabeste inima, sanatatea, iti distruge pielea. Lucruri teribile se intampla daca doar atingi apa asta", spune Yusuf Ali, un macelar din Hazaribagh. O femeie din vecini care alapteaza un prunc se plange ca gazele de la tabacarii ii fac ochii sa intepe si pielea sa arda. Pretinde chiar ca multi copii au murit dupa ce au cazut in san turile cu apa infestata. Marile probleme apar insa in avalul raului care iese din Hazaribagh.
Peste 6.000 de metri cubi de lichid efluent si peste 10 tone de deseuri parasesc zilnic tabacariile din Dhaka. Problema este ca exista atat de multe chimicale, incat multe dintre ele se combina si rezulta compusi cu totul noi. Paul Johnston, om de stiinta si activist la Greenpeace International, spune ca amestecurile neregulate de efluenti au creat o cutie a Pandorei toxica. "Chiar daca avem evaluari pentru fiecare substanta poluanta in parte, nu putem sti cum se comporta toate aceste mixturi. Solutia ar fi reglementarea acestora, insa, foarte simplu, aici nicio substanta nu e reglementata". Industria a fost evaluata la 40 de miliarde de dolari anual si e in continua crestere, bunurile din piele produse in sud-estul Asiei fiind ieftine si bune de materie prima pentru obiectele de lux ale lumii modei din Occident. Apetitul lumii pentru gentute, jachete si interioare din piele ii imbogatesc pe retaileri si pe producatorii de chimicale.
In acest timp, miile de oameni din Hazaribagh si din aval isi continua cosmarul toxic. "Din cauza tabacariilor, apa noastra a devenit neagra; acum apa strica totul", spune Shababa, o localnica din avalul capitalei. In primavara anului 2008, guvernul statului Bangladesh a anuntat pentru a zecea oara ca, din cauza lipsei fondurilor, proiectul de relocare a tabacariilor a fost suspedat sine die.
In Bangladesh, chimicalele europene sunt considerate sigure, dar acest fapt nu este decat o parte a problemei. S-a creat o atitudine laissezfaire pentru patronii de tabacarii care se distanteaza tot mai mult de poluarea cronica pe care o cauzeaza substantele chimice. Cu toate acestea, expertii in toxine de la Bruxelles argumenteaza ca slaba natura a legilor Uniunii Europene, precum Regulamentul REACH, face foarte putin pentru a preveni exportul de poluanti grei din Europa catre Asia, unde centrale de tratare a substantelor toxice pur si simplu nu exista. Activistii spun ca, in ciuda existentei unui cadru legislativ care reglementeaza fabricarea chimicalelor in Uniunea Europeana, regulamentele au fost atat de mult diluate de catre lobby-ul companiilor incat orice prezumtie legata de natura sigura a chimicalelor care vin din Europa devin dezinformari crase si periculoase. Articolul este reprodus dupa "The Ecologist" cu permisiunea publicatiei.
