Text de conf. univ. dr. ing. Altan Abdulamit, director Directia Amenajarea Bazinelor Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile
1. Concept, scop si obiective
Conceptul de Schema Directoare a fost introdus in legislatia romaneasca din domeniul apelor prin Legea Apelor nr.107/1996, cu modificarile si completarile ulterioare.
Schema directoare de amenajare si management ale bazinului hidrografic (SDAMBH) este definita in lege ca fiind instrumentul de planificare in domeniul apelor pe bazin hidrografic, alcatuita din doua parti: Planul de amenajare al bazinului hidrografic (PABH) si Planul de management al bazinului hidrografic (PMBH).
Schemele directoare fixeaza, intr-o maniera generala si armonioasa, obiectivele de calitate si cantitate ale apelor, urmand sa asigure:
– o stare buna a apelor de suprafata sau, pentru corpurile de apa artificiale ori puternic modificate, un bun potential ecologic si o stare chimica buna a apelor de suprafata;
– o stare chimica buna si un echilibru intre cantitatea prelevata si reincarcarea apelor pentru toate resursele de apa subterana;
– alimentarea optima cu apa a folosintelor;
– reducerea efectelor negative ale apelor datorate inundatiilor, secetelor si poluarilor accidentale.
Programele de masuri se stabilesc cel mai tarziu pana la data de 22 decembrie 2009 si vor fi operationale cel tarziu la data de 22 decembrie 2012.
Elaboratorul schemelor directoare si al programelor de masuri prevazute in lege este nominalizat in Legea Apelor: schemele directoare si programele de masuri prevazute s…t se elaboreaza si se actualizeaza de catre Administratia Nationala „Apele Romane”, se avizeaza de catre Comitetul de bazin la propunerea autoritatii publice centrale din domeniul apelor si se aproba prin hotarare a guvernului.
2. Componentele schemelor directoare
2.1 Planul de Management al Bazinului Hidrografic Planul de Management al Bazinului Hidrografic constituie componenta de gestionare calitativa a apelor. El are ca scop fundamentarea masurilor, a actiunilor, a solutiilor si a lucrarilor pentru:
– atingerea si mentinerea starii bune a apelor;
– identificarea presiunilor antropice importante si a impactului activitatilor umane asupra starii apelor de suprafata;
– diminuarea efectelor negative si reducerea surselor de poluare;
– determinarea cerintelor de calitate asupra resurselor de apa.
2.2 Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic
Acest plan constituie componenta de gestionare cantitativa a resurselor de apa. Scopul Planului de Amenajare este acela de a fundamenta masurile, actiunile, solutiile si lucrarile pentru atingerea urmatoarelor obiective majore:
– realizarea si mentinerea echilibrului dintre cerintele de apa ale folosintelor si disponibilul de apa la surse;
– diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale (inundatii, seceta, exces de umiditate, eroziunea solului) asupra vietii, a bunurilor si a activitatilor umane;
– utilizarea potentialului apelor (producerea de energie hidromecanica si hidroelectrica, navigatie, extragerea de materiale de constructii, acvacultura, turism, estetica etc.);
– determinarea cerintelor de mediu asupra resurselor de apa.
3. Stadiul elaborarii planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice
Gestionarea resurselor de apa ale Romaniei se realizeaza pe 11 bazine/spatii hidrografice conventionale: Somes-Tisa, Crisuri, Mures, Banat, Jiu, Olt, Arges-Vedea, Buzau-Ialomita, Dobrogea-Litoral, Siret si Prut-Barlad.
In consecinta, pentru fiecare din aceste bazine/spatii hidrografice se va elabora cate un plan de amenajare.
