Aurul poate fi extras si din plante, nu numai din zacaminte. Romania, de pilda, are un adevarat potential de a extrage aur din… porumb si din lucerna. Cum poate fi pusa in practica aceasta metoda, cu totul avangardista, scrie pe larg in studiul „Concentrarea nanoparticulelor de aur de catre plante”, coordonat de prof. dr. Rodica Popescu, Facultatea de Geologie si Geofizica, Univer¬sitatea Bucuresti. „Exista plan¬te care au capacitatea de a concentra diverse elemente.
Nimeni nu stie de ce, pur si simplu aceasta este proprietatea lor. Sa dam un exemplu: planta Violla calaminaria et zinci are capacitatea de a concentra pana la 16% oxid de zinc, in mod natural, fara sa tratam solul. Ei bine, exista mai multe plante care pot retine aurul. Dar, dintre cele care se pot adapta conditiilor noastre de clima, am observat ca porumbul si lucerna au cea mai mare capacitate de concentrare a aurului din sol”, ne-a explicat cercetatoarea.
„Reteta” unei plantatii cu aur
Pasii sunt simpli: se infiinteaza astfel de plantatii in zonele cu potential aurifer ori acolo unde zacamantul a fost exploatat si au ramas halde. Se cultiva direct pe halde sau alaturi de ele, niciodata in zone agricole, in defavoarea perimetrelor pentru hrana. Plantele se trateaza cu tiocianati si cu tiosulfati de sodiu (Cea mai mare concentratie de aur s-ar obtine, insa, prin tratare cu cianura. Cum aceasta este toxica pentru om si animale, este exclusa din start. Avantajul tiosulfatilor este ca se descompun in soluri dupa cateva zile, iar al tiocianatilor, ca sunt de 470 de ori mai putin toxici decat cianurile). La sfarsitul ciclului normal de viata al plantei, aceasta se culege, se spala, se usuca, se arde, iar din cenusa rezultata se extrage aurul, prin tehnici speciale. Aurul rezultat este cu adevarat pur, iar la sfarsit poate fi folosit ca tot aurul obisnuit, avand exact aceleasi aplicatii.
„Aurul se gaseste in planta ca nanoparticule. Acestea sunt particule de dimensiuni foarte mici. Dintr-o planta se extrage foarte putin aur, incomparabil fata de cat se extrage din zacamant. Dintr-o tona de zacamant se extrag cu randament economic doar doua grame de aur”, spune prof. Rodica Popescu. Culturi „aurifere” nu se pot infiinta oriunde; urmeaza ca, dupa doi ani, cand se va definitiva studiul, sa stim exact in ce zone din tara putem planta.
Mustarul indian, ca experiment
Metoda poate sa fie aplicata chiar in urmatorii ani, izolat, acolo unde au fost exploatari si se doreste stoarcerea aurului pana la ultimul strop sau „curatarea” zonei. Pe scara larga, insa, probabil ca metoda nu va fi aplicata decat intr-un viitor indepartat, cand accesul omenirii la rezervele naturale va deveni din ce in ce mai greoi. Singurul dezavantaj ar putea fi costurile. Studiul nu contine o evaluare a costurilor, insa cercetatoarea spune ca ar fi mult mai scump decat prin metodele miniere clasice.
Aceste costuri insa pot fi suplinite prin valorificarea superioara a aurului si prin ecologizarea zonei miniere. Legatura plante-zacaminte este cunoscuta inca din Evul Mediu, dar prezenta aurului in plante a fost dovedita stiintific de-abia in 1824. Atunci, geograful francez Malte-Brun a scos acest metal din cenusa unor plante lemnoase. Mici experimente s-au facut intre 2000 si 2003, in Noua Zeelanda, Australia si Africa de Sud. Pe langa zacamantul aurifer Fazenda Brasileiro (Brazilia), s-a putut scoate aur din plantatii cu mustar indian .
Pentru mai multe informatii vizitati Gandul
