Lipsa conflictelor intre insecte si impartirea pasnica a surselor de hrana intre ele par sa se datoreze unei inventii (telefonul fara fir), pe care, chiar daca au descoperit-o si oamenii, cei din urma nu au reusit sa o foloseasca, la fel ca si gazele, pentru buna intelegere. Astfel, un studiu al unei echipe de la Institutul de Ecologie din Olanda, citat de LiveScience.com, descrie cum folosesc insectele „biotelefonul” pentru a se intelege intre ele.
In loc de semnale electrice si unde electromagnetice, acest telefon fara fir (wireless) din mediul natural se foloseste de substantele chimice („incarcate” cu diferite mesaje). Principalul mesaj pe care il folosesc gazele a fost tradus de cercetatoarea Roxina Soler drept „Alo? Aici este planta mea. Multumesc” si reprezinta cumva echivalentul marcarii olfactive a teritoriului din lumea mamiferelor. Dar mesajul contine si o informatie vitala pentru modul in care se hranesc insectele. Cele care se stabilesc, de regula, la baza unei plante (subterane), le avertizeaza astfel pe cele care se hranesc de pe frunze si petale (supraterane) ca planta este deja ocupata, desi „chiriasul” nu poate fi observat.
In plus, insectele zburatoare afla si ca planta respectiva nu este atat de hranitoare, din moment ce, la baza ei, se afla o alta insecta care suge din seva acesteia. Insectele nu se aseaza pe o planta „ocupata” nu atat din politete, ci pentru ca stiu din instinct ceea ce entomologii au descoperit dupa minutioase masuratori – o insecta supraterana creste mult mai lent (fiind asadar mai vulnerabila in fata pradatorilor, pentru o mai mare durata) daca se hraneste din plante deja parazitate de o insecta subterana. Prin urmare, fiecare tip de insecta se stablieste pe cate o planta neocupata evitand orice conflicte pentru teritoriu, uneori atat de sangeroase in lumea mamiferelor.
Convorbirile, „interceptate” de pradatori
Mesajele olfactive schimbate prin acest „biotelefon fara fir” de catre insecte sunt interceptate de viespi, care afla in apropierea caror plante sa-si caute prada. Viespile isi depun ouale in corpul unor omizi, care se hranesc cu frunzele plantelor, deci sunt supraterane. Atunci cand o viespe intercepteaza mesajul ca o planta este ocupata de o instecta subterana, va sti ca acea floare nu costituie un teren de vanatoare propice, asa ca se va indrepta catre o alta de unde nu intercepteaza un mesaj similar.
