In ultimii ani, frontiera de sud a Romaniei e asaltate de specii noi de plante, care patrund in tara fraudulos, aciuandu-se in Oltenia, unde se simt ca pe malul Mediteranei.
Elodia Canadensis (Elodea sp.), planta cunoscuta sub denumirea populara de „ciuma apelor”, aproape ca a disparut din mlastinile Deltei Dunarii, fiind inlocuita in mod natural de o ruda mai rezistenta la factorii nocivi de mediu. Semnalul de alarma il trage profesorul universitar doctor Vasile Ciocarlan, unul din cei mai reputati specialisti in flora spontana din Romania: „Pana acum vreo 10 ani era cunoscuta Elodia, ciuma apelor, o specie venita din Canada pe la 1800. Ei, acum aceasta specie se mai gaseste foarte rar, in unul-doua puncte, fiind pe cale de disparitie. In schimb o inlocuieste o ruda a ei care a venit mai recent, acum vreo 20-30 de ani si care-i rezistenta la eutrofizare”.
Oltenii nu-si mai gasesc sunatoarea
Profesorul Ciocarlan avertizeaza si asupra efectelor disparitiei plantelor din anumite zone ale tarii, dand ca exemplu fenomenul accelerat de desertificare din Oltenia, care in mare masura se datoreaza inconstientei oamenilor: „Cercetatorii spun ca taierea masiva a padurilor de salcam din sudul tarii a dus la declansarea fenomenului. Dar intr-una din expeditile mele de cercetare am descoperit in Oltenia stejari. Nu erau multi, erau vreo cinci arbori cu varsta de 400-500 de ani. Existenta unor stejari atat de batrani e un semn ca in Oltenia au fost candva paduri intinse de stejari. Insa oltenii si-au taiat stejarii. Nu spun cat scandal a fost si cu astia cinci copaci, cand am intervenit sa nu se taie, ca au valoare istorica”. In ultima jumatate de secol, oltenii au ramas si fara sunatoare: „In intevalul 1951-1953 am fost profesor la un liceu din Oltenia. Imi aduc aminte ca atunci gaseam frecvent o pojarnita, o anumita specie de sunatoare, pe care in ultimii ani oltenii imi spun ca n-au mai gasit-o”. De altfel, Florin Oancea, directorul stiintific al Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Plantelor, considera Oltenia drept zona in care plantele sunt cele mai amenintate: „In urmatoarele cateva zeci de ani, chiar in decursul vietii noastre, vom vedea cum procesul de desertificare a Olteniei va rade de pe fata pamantului multe din speciile vegetale actuale”.
Ghioceii timpurii, exterminati pentru romantism
Biologii Dihoru Gheorghe si Negrean Gavril, in ”Cartea Rosie a plantelor vasculare din Romania”, volum aflat in curs de aparitie la Editura Academiei, au identificat ca fiind in pericol de disparitie pe teritoriul Romaniei un numar de 548 de taxoni, dintr-un total de 4.000 de specii de plante superioare. Dintre acestea, biologul Gheorghe Dihoru enumera ghiocelul timpuriu din Dobrogea: „Ghiocelul de Babadag infloreste inaintea ghiocelului din restul tarii. Se duc negostorii si o culeg in boboc si o aduc in Bucuresti unde o vand. Aceasta specie, aproape disparuta la noi, pe glob se mai gaseste doar in Crimeea si in Basarabia”. Un alt pericol pentru plantele endemice il reprezinta fabricile de ciment, care muca halci tot mai zdravene de roca in exploatatiile de calcar dobrogene: „Garofita de Dobrogea si clopotelul romanesc, plante endemice care cresc pe stranci calcaroase in Dobrogea, sunt doua plante in mare pericol din cauza exploatarii calcarului pentru ciment. Nu vedeti ce nebunie e cu cimentul? Garofita nu crestre decat in Dobrogea romaneasca si in Bulgaria, in toata Europa. Daca locul lor de crestere este distrus, incet-incet planta asta se duce”.
Varza de mare, zdrobita de turisti
Din cauza turistilor care se duc vara pe litoral, calcand si ultimele portiuni virgine ca vegetatie ca sa-si faca potecute de acces la plaja, in ultimele decenii aproape ca au disparut doua specii candva comune: „varza de mare (Crambe maritima) si o lucerna mica (Medicago marina), foarte paroasa, cu flori foarte aspectuoase, galbene, care din cauza turismului sunt pur si simplu distruse prin batatorirea litoralului. Eu sunt botanist foarte batran si aceasta «Medicago marina» n-am gasit-o decat o singura data in viata mea, cand eram student acum 50 de ani”. Pe cale de extinctie e si „gentiana”, care creste mai ales la munte, fiind folosita la cresterea productivitatii business-urilor locale, explica profesorul Ciocarlan: „Ciobanii o sapa ca sa o puna la oi, sa le creasca oilor pofta de mancare”. De 50 de ani incoace, botanistul estimeaza ca numai in Romania au disparut in jur de 50-60 de specii, luand cu ele pentru totdeauna un tezaur de gene unicat.
Migratia plantelor
Innebunite de clima tot mai arida, plantele care pana nu demult isi faceau siesta pe malul Mediteranei au hotarat sa-si ia talpasita, migrand in masa in regiuni cu climat mai bland, a observat biologul Vasile Ciocarlan: „Zeci de specii se retrag din sud spre nord. Din Balcani si de la Mediterana trec Dunarea in Romania din cauza temperaturii. Aceste specii incepem sa le gasim tot mai des in flora spontana de la noi”. In Delta Dunarii, fenomenul este si mai intens „Cand m-am documentat ca sa scriu cartea «Flora Deltei Dunarii», fata de datele anterioare mentionate de botanisti in literatura de specialitate, eu n-am mai regasit vreo 130 de specii. O parte au fost probabil gresit identificate, altele au disparut, in schimb am gasit vreo 130 de specii noi venite din alte parti de pe glob, care au ocupat nisele ecologice eliberate de speciile care au disparut. Ce am fost insa uimit sa descopar e o planta considerata de 120 de ani disparuta. Pe grindul Perisor, pe o suprafata de numai cativa metri patrati, am dat peste cateva plante de «Trachomitum venetum»”.
