Cum stii cine a defrisat: daca e taiat aproape de pamant, e mana celor de la stat, daca buturuga e buna de stat pe ea, e mana padurarilor, dar daca e inalta, e mana hotilor care se grabesc si taie cum le e mai usor. Calarasi are padure doar pe 4% din suprafata, fiind zona cu cel mai putin „oxigen verde”. 350 de voluntari au lucrat 7 zile ca sa planteze 2 hectare jumate de salcam.
„Vezi pamantul asta? Peste vreo 20 de ani o sa vii aici cu copiii, sa stai la umbra copacilor”, zice nea Ion Patrulescu. Barbatul voinic si imbujorat e unul dintre cei mai experimentati padurari din Lehliu Gara, Calarasi. De peste 20 de ani lucreaza la Ocolul Silvic, e o enciclopedie vie despre cum se planteaza si se creste o padure, cum trebuie „dezmierdati” copaceii ca sa prinda radacini in pamantul aspru. Acum a venit sa-i invete pe voluntarii campaniei „Impreuna pentru un viitor mai verde!” cum sa planteze salcam. Are rabdare cu toti copiii si tinerii care il asculta cu urechile ciulite si il intreaba cate ceva aproape la fiecare vorba, ca sa fie siguri ca vlastarele din mana lor vor prinde viata.
Mai intai s-a asigurat ca cei aproape 15.000 de puieti donati sunt pusi la loc sigur pana isi vor primi „casuta” in pamant. I-a pus pe baieti sa faca sant si sa aseze puietii cu radacina pe pamantul umed, altfel se pierd pana le vine randul la plantat. In acest timp, a venit unu de la cadastru cu fata pleostita, care trebuie sa masoare terenul pe care se planteaza, ca din decembrie de cand a fost aprobat de Consiliul Local a trecut ceva vreme si a cam uitat de cele 2 hectare jumate pentru padure. Dupa toata agitatia cu cadastristul si interventia primarului, oamenii de la Ocolul Silvic au trecut la delimitat locul si la alte masuratori de specialitate.
Unul face groapa, altul tine puietul, unu il astupa cu pamant
„Vreti sa-nvatati? In primul rand sa stiti ca nu plantati pomi, ci arbori. Pomi sunt aia fructiferi”, vorbeste padurarul cu voluntarii in timp ce tractorul cu plugul dadea brazde. „Fiti atenti”, continua el, „trebuie sa lasam doi metri intre randuri si un metru intre puieti. Fiecare groapa se sapa la 40 de centimentri, pana dati de pamant ud. Unu tine copacelul, unu da cu sapa pamant la loc si il taseaza cu picioarele si altul vine din urma sa faca musuroi in jurul puietului, din pamantul de pe margine.
Inainte sa ii plantati, trebuie toaletati, adica le curatati «mustacioarele» de la radacina… Asa, firisoarele alea, ca altfel nu se prind si n-are rost sa munciti ca sa se usuce, asa cum au mai facut altii doar ca sa se afle-n treaba”, le explica Patrulescu tinerilor din jurul sau. Echipa se sparge in grupuri de cate trei, ca sa meraga „pe banda” cu plantarea. La sfarsit, baietii de la Club Off-Road Bucuresti CORB 44 au trecut sa ude fiecare pomisor si eventual sa mai dea ceva pamant pe langa tulpinita, ca sa fie siguri ca prinde.
Campania de plantat a durat o saptamana si a prins la oamenii locului, care si-au lasat gospodariile pentru cateva ore si au venit sa ajute la impadurire. Stiu ce inseamna sa nu ai verdeata: Calarasi e zona cu cea mai putina zona de padure, doar 4%, cand ar trebui sa fie cam 38% din suprafata judetului.
„Stiti cum va dati seama cine a taiat un copac?”, intreaba un om al locului. „Daca e taiat de la radacina si nu prea vezi buturuga, inseamna ca e defrisare controlata de stat. Daca buturuga e mai inalta, sa poti sta pe ea, inseamna ca au taiat padurarii, dar daca e inalta, asa, cam la nivelul trunchiului unui om, inseamna ca e mana de hot, care taie cum ii e la-ndemana ca sa mearga treaba repede”, explica sateanul. Toata lumea a prins invatatura si a promis ca o sa se uite cand merg in padure.
Padurea trebuie udata, peste 4 ani – curatata, peste 7 – rarita si peste 25 –taiata
In cele sapte zile de plantare au fost cam 350 de voluntari. Cei mai mici, din clasele primare, care au venit cu invatatoarea, au ajutat la strans manusile lasate in urma de cei mari, iar baietii de la Club Off – Road Bucuresti CORB44 i-au plimbat cu masinile de teren drept rasplata. Pustii ceva mai mari s-au bagat la dat cu sapa si la carat puietii.
Nea Patrulescu le-a spus sa planteze numai pana in dreptul firelor de tensiune, pentru ca salcamul creste inalt, sa nu ajunga la ele. Pe suprafata de sub fire s-a pus maces, iar pe margini gladita – un copacel cu tepi desi, care va proteja paduricea sa n-o calce animalele.
Pe una dintre margini s-au plantat cativa stejari, facuti cadou de Ocolul Silvic. „Padurea asta poate fi exploatata cam in 20-25 de ani, cand e salcamul la maturitate. Stejarii, peste 70-80 de ani, sa le spuneti nepotilor sa vina, ca noi nu mai apucam sa ii vedem falnici”, glumeste padurarul.
Dupa ce s-a terminat de plantat, fiecare puiet a fost „cipat”, adica s-a taiat retezat la nivelul solului si s-a acoperit cu pamant, iar tulpinita a fost infipta langa radacina, cu varful in jos. „Asa stim unde am plantat si cand venim sa curatim de buruieni sa nu sapam tocmai radacina. De asta si trebuie plantat salcamul in aprilie, ca in doua saptamani sa iasa mugurul, dac-o fi si ploaie buna. Daca nu, o sa venim noi de la Ocolul Silvic sa udam, depinde de vreme, insa asta e cea mai importanta perioada, altfel s-a muncit degeaba.
Apoi, la 3-4 ani trebuie curatati, la 7-8 ani trebuie rariti si padurea e buna dupa 20 de ani. Din ce s-a plantat, cam 80% se va prinde, asa e peste tot”, da ultimele explicatii Ion Patrulescu. Padurarul spune ca peste un sfert de secol copacii trebuie taiati pentru ca altfel se imbolnavesc, insa o sa ramana padure pentru ca ei fac puieti, care or sa creasca din urma.
Campania va continua in perioada 22-28 aprilie in Maramures, unde vor fi plantati alti 12.500 puieti in zonele care au fost afectate de inundatii.
