Lucica Cojocaru, profesoara de istorie la scoala ,,Florenta Albu” din Vilcelele, judetul Calarasi, traieste cu teama ca lacurile si raurile nu mai sunt repezi si limpezi „ca cristalul” cum scria Ion Creanga si ca vor ajunge acoperite de gunoaie. „Schimbarile climatice imi dau de gandit, aerul irespirabil uneori ma sufoca, mizeria si nepasarea oamenilor ma exaspereaza”. La acestea se adauga si teama ca intr-o zi copiii nu vor mai avea apa sa bea, „vor scrie din nou la lumanare si cine stie peste cate generatii soarele nu ii va mai bucura asa cum ne bucura noua copilaria.”
Cand i s-a propus, in 2006, sa devina coordonator al programelor ecologice din scoala, a acceptat cu entuziasm, intelegand din misiunea ei extrascolara ocazia de a schimba felul in care localnicii vad lumea in care traiesc.
Astazi, scoala la care lucreaza face parte din programul Eco-Scoala si se poate lauda cu plantarea unei paduri, in cel mai slab impadurit judet al tarii. In 2007, asociatia ViitorPlus, care deruleaza mai multe proiecte de impadurire si educatie ecologica si a marcat patru ani de existenta si aproape 120.000 de puieti plantati in tara, a ajuns la Vilcelele.
Experienta ViitorPlus
„Copiii i-au indragit imediat”, povesteste Lucica Cojocaru. „Le placea sa mearga la plantat, nu o faceau din obligatie, iar in ceea ce priveste alte activitati (vizionari de filme, povesti, discutii, concursuri) erau de-a dreptul incantati”, mai spune tanara, caracterizandu-i pe cei la de ViitorPlus prin trei cuvinte: modestie, harnicie si ingeniozitate.
Membrii asociatiei pentru dezvoltare durabila, cum o numesc ei, au pus umarul la dezvoltarea simtului pentru frumos, curat si ecologic si au dezvoltat spiritul de echipa la Vilcelele, spune profesoara. „Copiii au devenit oarecum mesagerii lor printre cetatenii comunei, ei fiind cei care aduceau motivatia familiei de a participa la lucrarile echipei ViitorPlus”.
Presedinte ViitorPlus, Teia Gavrilescu, spune ca la baza infiintarii asociatiei stau trei motivatii puternice. Prima este ca Romania a pierdut jumatate din suprafata impadurita, a doua ca terenurile degradate au ajuns la 3 milioane de hectare si ultima ca fondurile europene pe sapte ani nu ar ajunge decat pentru 2% din aceasta suprafata.
Astfel, asociatia a cautat zone slab impadurite si cu terenuri degradate. Asa a ajuns sa planteze paduri in judetul Calarasi, unde gradul de impadurire este 4% fata de optimul de 20% recomandat zonelor de campie.
„Puietii plantati vor creste odata cu copiii care i-au pus in pamant”
La fiecare final de saptamana din 2007, copiii au participat la activitatile de plantare, alaturi de profesorii de la scoala. Iar parintii au luat si ei parte cand au putut si si-au incurajat copiii sa continue.
„Puietii plantati vor creste odata cu copiii care i-au pus in pamant”, obisnuiau sa spuna Lucica Cojocaru si Teia Gavrilescu. Unii copii voiau chiar sa le faca semn copaceilor pe care i-au plantat, pentru a-i recunoaste cand vor creste.
Profesoara de istorie isi ia foarte in serios rolul de ecologista si spera sa ii determine pe cei mici sa aiba grija de mediul inconjurator, sa reduca procesul defrisarilor, sa consume in mod rational si sa recicleze.
Intr-un discurs sustinut pe 5 mai la Bucuresti, in cadrul unei conferinte bilant organizata de ViitorPlus, Lucica Cojocaru, se intreba cati dintre cetatenii acestei tari, oameni instariti, copii fitosi si de bani gata, ar lua parte de buna voie la o zi de plantat puieti, in soare, praf sau caldura, fara a dobandi foloase la final? Si raspundea celor 20 de participanti, toti preocupati de ecologie, ca probabil foarte putini.
Apoi a povestit cum intr-o comuna mica, scoala, primaria, biserica si ViitorPlus s-au implicat in plantarea unei paduri. „Am reusit sa trezim constiinta comunitatii locale in ceea ce inseamna importanta copacilor si a padurii in viata noastra”.
Scoala si educatia ecologica
Odata ce scoala ii implica pe elevi intr-o experienta ecologica, acestia devin mai atenti fata de problemele cu care se confrunta mediul, crede profesoara.
„Elevii nu numai ca sunt mai atenti la actiunile distructive asupra mediului facute de ei insisi, ci pot intr-un fel sau altul, sa le atraga atentia celor mari asupra acestor fapte”, devenind mentorii aparatori ai mediului inconjurator. Si sa dispara situatiile in care oamenii merg la gratar si lasa in urma lor gunoaie.
Daca ar fi ministrul mediului, s-ar implica mai mult pentru a-i face pe romani mai simtiti si mai responsabili. „Avem o tara atat de frumoasa si de bogata, dar atat de prost condusa incat nimanui nu-i mai pasa de oameni, mediu, copii si viitor.”
