In Bucuresti, animalele lupta pentru supravietuire „cot la cot” cu oamenii. Rate, pescarusi, serpi, guzgani, mierle, fluturi, soparle, veverite, chiar si vulpi, toate pot fi zarite prin zona Capitalei. Cercetatorii de la Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” spun ca fauna din Capitala nu a fost insa studiata clar vreodata, iar ce se stie se stie doar „din vedere”.
Doru Rusti, cercetator in cadrul muzeului, spune ca, in alte mari orase ale lumii, oamenii si-au pus problema ce se intampla cu pasarile si mamiferele care populeaza metropolele. „S-a facut, de exemplu, o comparatie pe mierlele din Paris si cele din Moscova. S-a pus intrebarea de ce sunt atat de multe mierle in Paris si atat de putine la Moscova. Si au incercat sa vada cum le merge. Si e foarte greu de realizat, pentru ca pasarile sunt foarte greu de urmarit. Au gasit ca indicator cati pui scot in medie, pe an, mierlele dintr-o parte si din cealalta. Astfel, au vazut ceva de genul ca la Paris erau 3,5 pui pe pereche, iar la Moscova, desi erau mai putine mierle in oras, scoteau 5,5 pui in medie pe an. Explicatia era simpla: mierlele din Moscova stateau in padurile per-urbane, in timp ce la Paris, neavand asa ceva, se concentrau in oras”, spune cerceta torul.
Pasari „de cartier”
In special, prin Capitala pot fi zarite anumite pasari care se leaga de viata orasului. Malurile Dambovitei arata uneori ca pe litoral, pline de pescarusi in cautare de hrana, iar mai nou au aparut si lebedele.
„Pescarusii au aparut acum vreo 20 de ani. Aici sunt doua specii de pescarusi. Sunt cei mici, care vin din nordul continentului, de la Marea Nordului, unde chiar e frig. Si mai sunt pescarusii argintii, mari, care cuibaresc pe blocuri inalte, in locuri ferite, si care practic mananca de la gunoaie. Chiar si la noi, pe muzeu, am avut cuiburi de pescarusi. Au disparut cand s-a schimbat acoperisul”, spune Doru Rusti.
Pasarile sunt si foarte oportuniste, arata cercetatorul. Ele zboara la nivel continental si atunci isi aleg, din spatiul asta pe care il pot strabate, cele mai potrivite zone pentru ele. Iar Dambovita indiguita a devenit o „balta” la care pot gasi hrana.
Misterul gugustiucului
La pasari exista o distinctie clara: sunt specii silantrope sau urbane, care sunt legate de mediul de viata creat de om. Un bun exemplu sunt vrabia si gugustiucul. „Gugustiucul e un fel de turturica, a aparut prin anii ’50, ba chiar inainte de razboi. Nemtii si acum ii spun „turturel turcesc”, pentru ca a aparut in Orient. Si de ce s-a raspandit pana in Scandinavia, nimeni nu stie. El sta numai in localitati. Si-a gasit o nisa ecologica pe care o exploateaza”, arata Doru Rusti.
Pentru astfel de pasari, blocurile noastre de locuinte – care pe piata imobiliara pot ajunge sa coste cateva sute de mii de euro – nu sunt decat niste stanci. Vrabia e „la tot pasul” in oras, pentru ca are obiceiul sa-si faca cuibul pe langa marii rapitori. „Rapitorii ii acorda un fel de protectie. Si omul e foarte bun pentru asta. Avem si mierle multe in Bucuresti. Apoi, mai sunt pasarile astea de apa, lebede, rate, care vin in Capitala. Ele vin si pleaca. Sunt in trecere, profita temporar de oras. Ele nu au fost mereu aici, mai ales pentru ca lacurile din Bucuresti au fost facute tarziu, artificial”, spune Doru Rusti.
Dambovita, candva ca in Delta
Raportat la perioada preistorica, potrivit cercetatorului, Dambovita de atunci era o lunca inundata. Si vietatile de aici erau cum sunt cele din Delta. Era o zona salbatica. Insa dupa ce oamenii au inceput sa locuiasca aici, s-au schimbat lucrurile. Astfel, pe langa specii care sunt potrivite acestui mediu, au aparut cele aduse de om. „Tin minte ca, atunci cand eram mic, era in Cismigiu o chestie sinistra: o menajerie, in care erau animale in custi. Iar in alte orase au fost aduse sau au aparut artificial animale in preajma omului. In Viena exista o specie de papagali exotici, care vietuiesc in oras. Au evadat din captivitate si au populat zona”, arata Rusti. Altii au patit ceva si mai straniu. Englezii s-au pricopsit cu canguri salbatici. „Bestiile” au scapat dintr-o menajerie privata acum mai bine de 40 de ani si, de atunci, animalul australian „bantuie” pe meleagurile Regatului Unit. „Omul a adus intentionat o gramada de animale, cum a adus si cainii astia pe care acum ii numim vagabonzi. Iar animalele si plantele aduse de om s-au si salbaticit, daca nu au fost ingrijite”, arata cercetatorul.
Nefericitii serpi
Cel mai mult sufera insa, din cauza orasului, altfel de animale: broastele, serpii si soparlele nu au deloc o viata usoara ca „bucuresteni”. „Problema e asa: sarpele, in general, e privit ca dusmanul omului. Si il mai gasim calcat de masini. Dusmania asta parca e o chestie ancestrala. Eu am facut un sondaj printre copiii mici, aici, la muzeu, si i-am pus sa faca o lista cu animalele care le plac si cu cele care nu le plac. A iesit pe primul loc cainele, la cele care le plac, iar sarpele a iesit cap de lista la animalele care nu le plac, de departe”, spune Doru Rusti.
Bucurestenii nu ar avea insa de ce sa-si faca griji in privinta serpilor. Cei care traiesc aici nu sunt veninosi. Cei mai intalniti prin preajma parcurilor sunt serpii numiti „de casa”. Ei nu musca, insa au alta metoda de a se apara: „Urineaza cu o substanta urat mirositoare pe tine si nu mai scapi de mirosul ala!”, spune Doru Rusti.
Veverite, arici si guzgani in parcuri
Exista si mamifere prin Bucuresti. Insa, spre deosebire de pasari, acestea sunt mai greu de vazut, pentru ca prefera sa „circule” noaptea. Pe langa bine-cunoscutul caine comunitar, mai pot fi zarite, mai ales in parcuri, veverite. „Veveritele de aici nu sunt ca acelea din alte parcuri, unde vin la om sa ia nuci din palma. Cele din Capitala nu sunt obisnuite cu asta. Cred ca s-ar obisnui daca oamenii le-ar acorda mai multa atentie. Bucuresteanul e prea stresat ca sa stea cu veveritele. Oamenii de aici nu-si pun problema asta. Ori considera ca asa trebuie sa fie lucrurile, de-a gata, in natura. Noi suntem „mai de la tara”, ne inchipuim ca lucrurile astea sunt firesti si ca vor fi mereu asa, chiar daca nu avem grija de ele. Noi n-avem niciun interes”, spune Doru Rusti.
In Bucuresti mai traiesc arici care „sufera de cald”. „Ei, saracii, sufera de cald si-i mai calca si masinile. Apoi, sunt guzgani, nici nu mai spun. Mai multi decat bucurestenii! Apoi, cainii vagabonzi si pisicile de la tot pasul. S-a votat legea pentru protectia cainilor, eu n-am nimic impotriva, dar tragedia este ca noi avem o problema si trebuie facut ceva. Dam o importanta deosebita cainilor, dar, in schimb, nu ne intereseaza o multime de alte lucruri”, spune cercetatorul.
Cercetatorul Doru Rusti: „Unde e omul, apar papadia, patlagina si troscotul”
In ceea ce priveste flora „salbatica” din Capitala, Doru Rusti explica de ce exista un cortegiu de plante cunoscute ca „buruieni”.
„De multe ori, exista doar ipoteze pentru aparitia majoritatii plantelor pe care le vedem pe marginea drumurilor. Unde e omul, apar papadia, patlagina, troscotul. Acolo unde omul distruge mediul, paradoxal, apar aceste plante. Daca e sa faci o comparatie, poti merge acum cand vine primavara intr-un parc cat de cat natural, ca Herastrau sau Cismigiu, si intr-un parc relativ nou, cum e Tineretului, si sa vezi ca acolo nu este aproape nici un animal. De ce? Pentru ca acolo a fost o zona efectiv rasa. Si s-a instalat o succesiune de buruieni si s-au plantat cativa copaci. Dar am vorbit si cu horticultori si spun si ei ca s-a facut o prostie in parcurile astea: au fost aduse niste esente exotice”, spune cercetatorul. Aceste plante nu sunt polenizate de insecte, iar pasarile nu le mananca. Un astfel de copac e ca un corp strain, nevizitat de animale.
Suferintele castanului european
Exemple de astfel de copaci ar fi castanul si salcamul, explica Doru Rusti. Acesti copaci au fost introdusi artificial la noi si se poate observa ca sunt „straini”, pentru ca nu au da- unatori.
Castanul, aparut in Balcani si preferat pentru aspectul sau, a inceput sa sufere insa in ultimii ani. Explicatia, spune Doru Rusti, vine nu din natura, ci de la „mana omului”.
„Castanii au fost preferati in toata Europa, pentru ca au un aspect placut si nu au daunatori, fructul nu e bun, e otravitor, nu-l mananci. Apoi a aparut un specialist austriac si a descris o molie marunta, care ii mananca frunzele. El a spus ca a gasit-o in Macedonia, in tara de bastina a castanului. In anul urmator, molia – care nu era cunoscuta pentru stiinta pana atunci si era o specie europeana – a aparut in Viena. Si apoi, in cativa ani, a ajuns pana prin Olanda, pana la noi. Insa, cand s-a reconstituit traseul ei, s-a vazut ca molia nu s-a raspandit din Balcani. Ci de la Viena. Si nenea asta cu molia a fost dat in judecata de Consiliul Europei pentru ca era clar: cand a cercetat el molia si a descris-o, probabil ca au scapat unele si asa s-au raspandit”, spune cercetatorul.
Pentru mai multe informatii viziteaza Evenimentul zilei
