Populația ar putea primi subvenții de până la 1.000 de euro pentru pompele de căldură aer-apă și până la 3.000 euro pentru pompele de căldură sol-apă. Cel mai recent studiu al Energy Policy Group (EPG), think-tank independent, analizează perspectivele de adoptare a pompelor de căldură în România până în 2030.
Ținta europeană de reducere cu 55% a emisiilor de carbon până în 2030 și traiectoria de neutralitate climatică până în 2050 necesită un plan ambițios de introducere a pompelor de căldură în vederea decarbonizării sectorului de încălzire și răcire, dar și pentru industrie.
Studiul a fost redactat de Radu Dudău, Radu Cîrligeanu, Corina Lazăr și Sonia Florian. În raport, cercetătorii EPG au evaluat costurile medii de instalare a pompelor de căldură în șase tipuri de clădiri rezidențiale considerate reprezentative pentru România – trei tipuri de case unifamiliale și trei tipuri de clădiri multifamiliale (condominii) – cu o clasă energetică suficient de ridicată.
De asemenea, au fost evaluate și costurile sistemelor mai complexe care includ pompe de căldură și panouri fotovoltaice pe acoperiș și pompe de căldură + panouri fotovoltaice + acumulatori. Pentru cele patru scenarii de adopție analizate, a fost estimat apoi consumul anual de energie.
Care sunt costurile de instalare
Costuri de investițiem sunt estimate la 6.000 – 18.000 euro pentru case individuale și la 6.000 – 7.500 euro pentru apartamente.
Costuri considerabil mai mici (1.700 – 2.100 euro) întâlnim la pompe comune de mare capacitate (Condominium 2).
În general, costurile de investiție mai mari sunt asociate cu costuri operaționale mai mici.
Adopția pompelor de căldură colective, la nivel de clădire sau de cvartal, va fi facilitată de valorificarea potențialului geotermal al subsolului marilor municipii din România.
Cercetătorii EPG au dezvoltat și patru scenarii de adoptare a pompelor de căldură în gospodăriile din România până în 2030, realizabile în principal prin înlocuirea centralelor individuale pe gaz din clădirile existente cu pompe de căldură: un scenariu minimal (500.000 de unități), un scenariu intermediar-moderat (700.000 de unități), un scenariu ambițios intermediar (900.000 de unități) și un scenariu optimist (1.100.000 de unități).
De asemenea, autorii au realizat modelări privind consumul anul de energie cât și emisiile anuale, pe scenariile EPG în comparație cu centralele pe gaz.
Concluzii:
- La raportul actual dintre prețul gazelor și cel al energiei electrice (mai mare de 4), costul anual cu încălzirea este mai mare utilizând pompe de căldură aer-apă decât utilizând centrale pe gaz.
- Adăugarea de panouri fotovoltaice pe acoperiș pentru a alimenta pompa de căldură și pentru a injecta surplusul de electricitate în rețea scade costurile anuale cu energia sub costurile agregate ale încălzirii cu centrale pe gaz – și chiar mai mult dacă în sistem este integrată o baterie.
- Emisiile anuale de echivalent CO2 sunt considerabil mai mari pentru centralele pe bază de gaz, spre deosebire de pompele de căldură, respectiv pompele de căldură + panouri fotovoltaice pe acoperiș și pompele de căldură + panouri fotovoltaice + baterii.
- Instalarea pompelor de căldură se va traducem în costuri evitate de îndată ce sistemul ETS2 va intra în vigoare (din 2027), punând astfel un preț și pe emisiile de carbon din sectoarele construcțiilor și transportului rutier.
Recomandări politici publice:
- Introducerea unui program public administrat de Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) care să acorde până la 1.000 euro pentru pompele de căldură aer-apă și până la 3.000 euro pentru pompele de căldură sol-apă. Pentru un sistem compus din pompă de căldură + panouri fotovoltaice pe acoperiș + baterie, limita superioară a sprijinului ar trebui să fie de cel mult 6.000 euro, acoperind cel mult 50% din valoarea sistemului. Un prag de subvenție mai ridicat, de 90%, ar trebui permis numai pentru consumatorii vulnerabili.
- Subvențiile pentru pompele de căldură ar trebui să poată fi cumulate cu subvențiile pentru renovarea clădirilor.
- Legislația ar trebui să fie adaptată rapid pentru a permite introducerea sistemelor de contorizare netă virtuală (VNM), prin care condominiile se pot bucura de toate beneficiile panourilor fotovoltaiceinstalate pe acoperișul comun.
- Rețelele de distribuție ar trebui extinse și modernizate, pentru a putea face față unei creșteri semnificative a electrificării gospodăriilor pe care o presupun cele patru scenarii de adoptare a pompelor de căldură propuse până în 2030.
- Programele publice precum Casa Verde Clasic să fie ajustate astfel încât mai mulți beneficiari să poată utiliza în comun subvențiile pentru a investi în comun într-o pompă de căldură la scară mai mare, pentru etaj sau chiar pentru întreaga clădire.
EPG a fost înființat în februarie 2014 ca think-tank independent și non-profit, specializat în analiza strategică a politicilor și piețelor de energie din regiunea Europei de Est și a bazinului Mării Negre.
