În România, eco-schemele politicii agricole comune (PAC) europene sunt afectate de birocrație, subvenții insuficiente și lipsa informării fermierilor. Mulți nu știu cum să acceseze fondurile, iar regulile complicate descurajează fermele mici. De exemplu, schema pentru fermele mici și tradiționale din România, adică exploatații sub 10 ha, a fost accesată pe doar 4,9% din suprafața planificată, deși oferea plăți nerambursabile, participarea fiind limitată de birocrație, subvenții neatractive și promovare slabă.
La nivel european, agricultura este responsabilă pentru aproximativ 10% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE și afectează solul, apa și biodiversitatea.
Reforma PAC, în vigoare din 2023, a fost concepută pentru a alinia subvențiile la obiectivele Pactului Verde European, dar multe state au implementat scheme ecologice cu ambiții reduse, care prioritizează plățile pentru fermieri fără a impune reforme esențiale.
Un raport BirdLife Europe și NABU arată că până la 48,5 miliarde de euro, adică un sfert din bugetul pentru plăți directe al PAC la nivelul Uniunii Europene, sunt alocate măsurilor cu impact redus asupra mediului.
În loc să stimuleze tranziția ecologică, multe eco-scheme sprijină practici deja existente, fără mecanisme eficiente de monitorizare. Cerințele slabe permit accesarea fondurilor fără o schimbare reală în metodele de cultivare și protecție a biodiversității.
Astfel, Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene, menită să sprijine tranziția către o agricultură durabilă, riscă să devină un mecanism de subvenționare a practicilor existente, fără un impact real asupra mediului.
Raportul recomandă îmbunătățirea eco-schemelor, astfel încât acestea să încurajeze fermierii să adopte practici mai bune pentru mediu, care să aibă un impact real asupra biodiversității și climei. De asemenea, sugerează creșterea nivelului plăților și adaptarea acestora în funcție de nevoile fiecărei ferme, în special pentru cele mici și pentru cele aflate în zone dezavantajate. În plus, raportul propune simplificarea procedurilor administrative și o promovare mai eficientă a eco-schemelor, astfel încât mai mulți fermieri să fie atrași să participe.
Situația Eco-Schemelor în România
Implementarea eco-schemelor din cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) în România a fost marcată de numeroase provocări, care au limitat participarea fermierilor și impactul acestor scheme asupra mediului.
Deși unele programe au înregistrat un grad ridicat de participare, altele au avut o rată scăzută din cauza birocrației excesive, a subvențiilor insuficiente și a lipsei de informare a fermierilor.
Un exemplu elocvent este schema destinată fermelor mici și tradiționale, care a fost accesată doar pe 4,9% din suprafața planificată. Această participare extrem de scăzută se datorează cerințelor administrative complexe și lipsei unui sistem de sprijin adecvat pentru micii fermieri. Birocrația a fost un obstacol major, deoarece documentația necesară și criteriile rigide au descurajat accesarea fondurilor.
De asemenea, multe ferme mici nu au avut acces la informațiile necesare privind beneficiile și procedurile de aplicare, ceea ce a limitat considerabil participarea.
Pe de altă parte, schema pentru agricultură prietenoasă cu mediul pe terenurile arabile, care presupune menținerea unui procent minim de suprafață neproductivă și adoptarea unor tehnici sustenabile, a fost adoptată într-un grad surprinzător de 108,9%.
Schema pentru agricultură prietenoasă cu mediul din România urmărește protecția biodiversității și a solului prin măsuri precum menținerea a 5% din teren ca zone neproductive, diversificarea culturilor și reducerea lucrărilor solului pentru a reține carbonul.
Cu toate acestea, raportul BirdLife Europe și NABU atrage atenția că nu este clar dacă aceste măsuri au generat beneficii reale pentru mediu.
Cerințele reduse și lipsa unor mecanisme stricte de monitorizare pot transforma aceste scheme într-un simplu mecanism de subvenționare a practicilor deja existente, fără a produce schimbări semnificative în agricultură.
Complexitatea administrativă a fost un alt factor limitativ pentru adoptarea unor măsuri mai ambițioase. Mulți fermieri s-au confruntat cu dificultăți în a înțelege criteriile de eligibilitate, iar procedurile greoaie de aplicare au redus interesul pentru eco-scheme.
Aceste obstacole birocratice au afectat, în special, micile exploatații agricole, care nu dispun de resursele necesare pentru a gestiona documentația complexă cerută pentru accesarea fondurilor.
Raportul subliniază că, pentru a crește impactul pozitiv al eco-schemelor în România, este necesară o simplificare a procedurilor, creșterea nivelului subvențiilor și o mai bună informare a fermierilor.
Aceste măsuri ar putea stimula participarea și ar putea transforma eco-schemele într-un instrument eficient pentru protejarea mediului și combaterea schimbărilor climatice.
De asemenea, raportul sugerează că este nevoie de mecanisme de monitorizare mai riguroase pentru a evalua impactul real al acestor scheme asupra biodiversității și climei. Fără un astfel de sistem, rămâne incert dacă eco-schemele contribuie efectiv la atingerea obiectivelor de mediu stabilite sau dacă reprezintă doar o redistribuire a plăților directe către fermieri, fără un impact semnificativ asupra sustenabilității agricole.
Exemple pozitive și necesitatea reformelor
Chiar dacă multe eco-scheme nu aduc rezultate semnificative, există și inițiative care au avut succes.
În Slovacia, introducerea unor fâșii de vegetație între terenurile cultivate a ajutat la refacerea biodiversității, oferind habitate pentru insecte și păsări.
În Polonia, un program care sprijină retenția apei pe terenurile agricole utilizează monitorizare prin satelit pentru a urmări eficiența măsurilor aplicate.
Aceste exemple arată că, atunci când sunt bine gândite, eco-schemele pot avea beneficii atât pentru fermieri, cât și pentru mediu.
Experții citați de Politico avertizează că, fără reforme semnificative, eco-schemele riscă să își piardă scopul inițial, devenind mai degrabă un mecanism financiar decât un instrument real de protecție a mediului.
Tatiana Nemcová, coordonator pentru agricultură la BirdLife Europe, subliniază că, fără îmbunătățiri, aceste scheme vor fi doar o modalitate de creștere artificială a veniturilor fermierilor, fără un impact concret asupra mediului.
Max Meister, specialist în politici agricole la NABU, atrage atenția asupra urgenței unei schimbări, având în vedere că schimbările climatice și pierderea biodiversității afectează deja milioane de ferme din Europa.
Organizațiile de mediu cer guvernelor naționale să îmbunătățească structura eco-schemelor, astfel încât acestea să fie mai eficiente și mai atractive pentru fermieri.
O mai bună monitorizare, creșterea transparenței și condiționarea plăților de rezultate măsurabile sunt câteva dintre soluțiile propuse pentru a asigura că aceste fonduri contribuie cu adevărat la obiectivele climatice și de biodiversitate ale Uniunii Europene.
Fără reforme semnificative, avertizează experții, PAC riscă să devină doar un mecanism de subvenționare a agriculturii convenționale, fără o tranziție reală către sustenabilitate.
#FermieriRomânia #TranzițieEcologică #ProtecțiaMediului #PlățiDirectePAC
CITEȘTE ȘI:
Mai mulți bani pentru mediu, agricultură, energie și dezvoltare în 2025
Bugetul UE 2025: Agricultură sacrificată, firimituri pentru mediu
