Viata articolelor vestimentare, inainte de a ajunge pe umerasul din dulapul cuiva, poate fi o istorie chiar fascinanta, informeaza "New York Times": create in New York din materiale fabricate in Japonia si tesute apoi in Europa. Cel mai probabil, o jacheta sau un hanorac a vizitat cateva tari din Asia in drumul sau spre raftul din magazine.
Pentru consumatorii cu constiinta de mediu, itinerarul articolului vestimentar a devenit la fel de important precum natura organica a materialului din care a fost confectionat. Fiecare drum pe care un articol il face lasa o amprenta de carbon, dar, spre deosebire de felul de textile pe care acestea il contine, amprenta de carbon este un mister pentru consumator.
Mai nou, anumite companii, in incercarea de a-si face procesul de manufacturare cat mai transparent, au inceput sa ofere aceste informatii.
Firma Patagonia, de exemplu, ofera astfel de informatii pentru cinci articole vestimentare pe pagina sa de web. De exemplu, o haina de ploaie creata in California, dintr-un material produs in Japonia, cusut intr-o fabrica din Vietnam si retrimis spre distributie in Reno, Nevada, a parcurs 22.730 de kilometri. Asta inseamna, spun oficialii Patagonia, ca paltonul este responsabil pentru emiterea a 6,8 kg de carbon.
Moshe Gadot, presedintele Bagir, o companie ce face costume de 200-300 de dolari pentru Sears, J.C. Penny si pentru The Limited, a creat o eticheta pentru haine care evidentiaza emisiile de carbon cu o sageata care arata punctele descendent – un fel de Energy Star care se gaseste pe un frigider.
"Va fi o eticheta care va spune: acest articol a fost produs cu 15 kilograme de CO2", a declarat Gadot.
Aceasta cantitate suna destul de grav, dar clientul nu va sti daca este mult sau putin. Daca tot mai multe companii vor calcula aceasta informatie, cumparatorii vor putea sa faca o analiza comparativa, a adaugat Gadot.
