Mai avem aproximativ 2.850 de zile, sau 97 de luni pentru a salva planeta. Aceasta zi corespunde, in opinia „expertilor apocalipsei climatice“, cu data la care vom depasi „punctul critic“. Este foarte probabil ca dupa depasirea acestui punct critic sa nu mai fie posibila mentinerea unui prag de crestere a temperaturii de sub 2oC.
Text de Margot Wallström & Mary Robinson
Pe 6 noiembrie a avut loc la Bruxelles o altfel de reuniune pe tema schimbarilor climatice. Prin ce se deosebeste aceasta reuniune? In primul rand, participantii au recunoscut nevoia de a privi timpul cu alti ochi. Departe de a fi un sfat al apocalipsei, aceasta reuniune ne transmite un mesaj, si anume faptul ca tot ceea ce facem de acum incolo conteaza. Schimbarile climatice reprezinta un amestec de disperare si speranta. Acestea pot duce efectiv la disparitia rasei umane sau, dimpotriva, pot sa ne salveze. Schimbarile climatice ne vor pune la incercare, ne vor ameninta si ne vor forta sa ne schimbam. Iar schimbarea, necunoscutul, poate fi un motiv de ingrijorare. Insa nu trebuie neaparat sa si fie. Dimpotriva, credem ca avem motive sa fim optimisti, chiar foarte optimisti. Si asta deoarece dispunem de cunostintele, de instrumentele, de tehnologia si mijloacele necesare pentru atenuarea schimbarilor climatice si pentru asigurarea unei echitati a schimbarilor climatice! Schimbarea este posibila, acesta este mesajul reuniunii de astazi.
Protocolul de la Kyoto expira in 2012, iar comunitatea globala trebuie sa elaboreze un nou acord la Copenhaga in 2009. Acesta este motivul pentru care reuniunea si initiativa pe care v-o propunem se numeste Drumul catre Copenhaga. Dezbaterea a inceput la Bali, la nivelul Natiunilor Unite, in luna decembrie a anului trecut, iar anul acesta negociatorii se vor reuni la Poznan, Polonia (1-10 decembrie). Motivul pentru care ne-am angajat in aceasta initiativa unica este convingerea noastra ca politica nu poate, de una singura, sa rezolve problema schimbarilor climatice. In calitate de locuitori ai planetei, este de datoria noastra ca, atat prin deciziile noastre de zi cu zi, cat si prin exprimarea doleantelor noastre catre politicieni si industrie, sa decidem viitorul schimbarilor de temperatura. Acest lucru ne afecteaza pe toti, prin urmare toata lumea ar trebui sa aiba dreptul de a-si exprima ingrijorarea, nevoile, asteptarile. Aceasta discutie nu ar trebui sa fie rezervata unei elite alcatuite din politicieni, oameni de afaceri si experti. Avem nevoie de o dezbatere democratica privind schimbarile climatice si viitorul nostru. Acesta este obiectivul pe care Drumul catre Copenhaga si l-a propus – sa ofere cat mai multor cetateni sau grupuri ale industriei si ale societatii civile sansa de a-si aduce contributia la negocierile pentru acordul post-Kyoto.
Drumul catre Copenhaga este o initiativa comuna organizata de Clubul de la Madrid, Globe Europe si Respect Table. Acesta reuneste cetateni din toate categoriile sociale care sunt convinsi ca atat schimbarea, cat si o lume durabila, sunt realizabile. Discutia este purtata prin intermediul internetului, este inter- activa si este deschisa tuturor celor care doresc sa se implice si sa discute direct cu politicienii, ONG-urile si reprezentantii industriei.
Reuniunea din 6 noiembrie a pus in discutie ordinea de zi a viitoarei reuniuni ONU de la Poznan. S-a discutat des pre obiectivele pe termen lung, precum si despre progresul realizat in ceea ce priveste adaptarea si tehnologiile. Unul dintre ateliere se va concentra in special asupra drepturilor omului, asupra egalitatii dintre femei si barbati si asupra echitatii schimbarilor climatice, o dimensiune deseori neglijata de dezbaterile actuale din cadrul Natiunilor Unite. Aceste dezbateri au tendinta de a se concentra asupra schimbarilor climatice din punctul de vedere al tehnologiei si al economiei si mai putin asupra contextului uman si social. Acest aspect va avea o contributie majora la comunicatul pe care il vom elabora si pe care il vom prezenta direct in cadrul negocierilor Natiunilor Unite de la Poznan.
De ce atribuim o importanta deosebita contextului uman? In 1820, Regatul Unit era cea mai bogata tara din lume. Venitul mediu pe locuitor era de trei ori mai mare in comparatie cu cea mai saraca regiune, Africa Subsahariana. In prezent, cea mai bogata tara este America, cu un venit pe cap de locuitor de aproximativ douazeci de ori mai mare fata de Africa Subsahariana, care ramane in continuare cea mai saraca regiune din lume. Cea mai mare parte a celor 2,6 miliarde de locuitori, care reprezinta cresterea preconizata a populatiei pana in 2050, vor proveni din cele mai sarace zone ale lumii. Acestea sunt regiunile care nu dispun de o crestere economica convergenta, care au cea mai mare instabilitate politica si care vor fi afectate cel mai mult de schimbarile climatice. Jefferey Sachs vorbeste despre paradoxul unei economii globale unificate si despre o societate globala divizata, in care saracia se autoalimenteaza, nu se autocorecteaza. Crearea acestor „diferente de durabilitate“ reprezinta o problema
ingrijoratoare care trebuie analizata. Laureatul Premiului Nobel pentru pace Wangari Mathai explica, in termeni foarte simpli, aceasta situatie: „Nu poate exista o dezvoltare durabila fara o dezvoltare echitabila; si nu poate exista o dezvoltare echitabila fara egalitate de gen“. Este evident ca nu vom putea sa atenuam schimba rile climatice daca nu vom aborda problema saraciei si daca nu vom asigura echitatea schimbarilor climatice.
In fine, realizarea unei durabilitati si a unei economii cu emisii de carbon reduse nu va depinde numai de inovarea tehnologica, ci va necesita si o inovare sociala si politica la toate nivelurile. Sa nu uitam insa faptul ca tehnologia nu poate elimina saracia, nu poate respecta drepturile omului, nu poate opri schimba rile climatice si nu poate realiza o societate durabila – in schimb, oamenii pot. Echitatea schimbarilor climatice pentru toti – acesta este obiectivul Drumului catre Copenhaga – si acesta trebuie sa fie obiectivul acordului de la Copenhaga.
Mary Robinson este membra a Clubului de la Madrid, iar Margot Wallström este vicepresedinta a Comisiei Europene.
