Deși culesul de fructe de pădure este reglementat strict de legislația în vigoare, aceasta este greu de aplicat. Controlarea celor care desfășoară aceste activități este aproape imposibil de pus în practică, chiar dacă ei nu pot culege fără a solicita o autorizare din partea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).
Potrivit unor informații solicitate de Green-report, în ultimii trei ani, ANPM a emis un număr de 1.485 de autorizații recoltare fructe de pădure, astfel:
- 530 de autorizații pentru recoltarea fructelor de pădure în 2018;
- 484 de autorizații în 2019;
- 471 de autorizații în 2020.
Problema culegerii masive a fructelor de pădure și a felului în care afectează animalele în arealele respective a fost abordată și în cadrul Școlii pentru jurnaliști de mediu, organizată de Asociația Parcul Natural Văcărești, în weekendul care a trecut.
Silviu Chiriac, expert în biodiversitate în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Vrancea, a explicat că presiunea care se pune asupra regiunilor de unde se culeg aceste fructe este enormă pentru că firmele autorizate nu respectă indicațiile pentru care au solicitat documentele. De fapt, ei își desfășoară activitatea în alte județe și pe o suprafață mult mai mare decât cea din documente, contribuind astfel la denaturarea estimărilor cu privire la producție.
„Eu vă spun ce se întâmplă în Vrancea, 7-8-10 firme iau în fiecare an acea autorizație pentru afine, măceșe, cătină, porumbe și așa mai departe. Niciodată nu s-a recoltat nici măcar un gram din județul Vrancea, dar în schimb acele firme se duc și recoltează cantități foarte mari din Covasna, din Harghita, din Mureș. Au acea autorizație care le permite să facă export pentru că ei spun <<uite am recoltat din Vrancea>> și practic ei înregistrează tone de fructe de pădure. Fac o presiune foarte mare pentru că Academia Română când le dă avizul pe baza unui studiu de evaluare a resurselor, calculează acea resursă pe baza disponibilităților de pe o suprafață mult mai mare. Practic nu vin și recoltează din locul unde au căpătat autorizația, ci fac o presiune mult mai mare pe anumite areale”, a explicat Chiriac.
Pe de altă parte, expertul a subliniat că cei abilitați să facă controale – comisarii Gărzii de Mediu sunt depășiți numeric și din punct de vedere al resurselor pentru a putea desfășura o activitate eficientă în acest sens. Potrivit legislației, comisariatele teritoriale ale Gărzii Naționale de Mediu întreprind acțiuni de verificare și control în vederea respectării procedurii de autorizare privind concordanța dintre autorizațiile pentru recoltare și cantitatea recoltată, după cum ne-a explicat ANPM.
Chiriac a atras atenția că cea mai mare problemă este că aceste areale sunt foarte perturbate de culegători. „Toate animalele pleacă din zonele astea care sunt perturbate de culegători, dar acele animale rămân fără acea resursă”, a spus el, atrăgând atenția că nici urșii nu se pot hrăni cu fructe și că sunt astfel forțați să găsească alte resurse, coborând spre zonele locuite.
Președintele Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu, a subliniat că lunile de cules intensiv se suprapun cu lunile în care atacurile urșilor în zonele populate sunt cele mai des întâlnite. „Dacă vă uitați la graficele acelea iunie – iulie – august ( nr. – care arătau conflicte om-urs) – e fix perioada când se fac acele recoltări de fructe de pădure, dar când ai 300 de oameni sus fix unde ar trebui să fie și ursul la momentul respectiv – el are puține opțiuni de a se hrăni și este împins în zona populată”, a spus Berceanu.
Conform legislației, persoanele fizice și juridice trebuie să se autorizeze pentru a putea culege aceste resurse. În conformitate cu prevederile OM 410/2008, persoanele fizice și juridice pot recolta doar cantitățile de fructe de pădure menționate în autorizația de recoltare.
Referitor la cantitatea estimată de fructe de pădure care se produce pe teritoriul României într-un sezon, Agenția Națională pentru Protecția Mediului a răspuns că nu deține date în acest sens.
Citește și: Rețeaua ariilor urbane naturale se dezvoltă: Parcuri noi în zece orașe
