Text de Ionut Purica
Miercuri, 14 aprilie 2010, a erupt un vulcan din Islanda. Pulberea vulcanica amestecata cu gheata a acoperit, dusa de curentii atmosferici, intai Anglia, apoi celelalte tari din Europa. Circulatia avioanelor s-a oprit din motive tehnologice evidente: motoarele de aviatie nu sunt facute sa functioneze in atmosfera saturata cu particule de pulbere abraziva si coroziva amestecate cu particule de gheata.
Perioada de oprire s-a prelungit, vulcanul continuand sa erupa si la momentul cand scriu aceste fraze, la patru zile de la initierea eruptiei.
Oprirea zborurilor de orice fel a condus la o deplasare uriasa, discontinua si neasteptata a traficului de pasageri catre trenuri si automobile. In Franta s-a suprapus si cu o greva a SNCF (caile ferate franceze), precum si cu plecarea in vacanta de sfarsit de saptamana. Va inchipuiti ce ar insemna, de exemplu, sa vii de la Londra la Bucuresti in aceste conditii. Dati-mi voie sa formulez frumos acest drum:
1. Londra – Paris: o ocazie de a trece prin tunelul de sub Canalul Manecii;
2. Paris – Koln: posibilitatea de a vedea Belgia si parte din Germania, precum si catedrala din Koln;
3. Koln – Viena: Valea Rinului noaptea si zona montana Linz si Salzburg;
4. Viena – Bucuresti: generatoarele de energie electrica eoliana din Austria, Budapesta si toate formele de relief din Romania.
Cred ca nici daca ati planifica o asemenea excursie n-ar iesi asa cum am descris-o mai sus.
Lasand turismul la o parte, apare clar un lucru destul de ingrijorator. Nicio tara din UE nu este pregatita sa faca fata unui eveniment natural de proportii mai mari, nici macar in situatia cand acesta nu are un impact distructiv economic sau biologic. Cu toate ca UE a emis in decembrie 2008 Directiva 114 asupra infrastructurilor critice, este clar ca mai e mult de facutpentru a pune in practica procedurile de interventie rapida la evenimente naturale. Ce sa mai vorbim despre evenimente produse de om (si nu ne referim numai la terorism, ci si la accidente de tip Seveso, Cernobal, precum si la alte feluri de perturbari cauzate de schimbarile climatice).
Punerea in opera a unor asemenea proceduri de reactie induce o noua viziune economica, prin faptul ca tinerea blocate a unor echipamente (e.g. vagoane suplimentare de tren pentru cazul incapacitarii aviatiei) va trebui contorizata altfel decat pana acum in situatiile financiare ale companiilor si tarilor lumii.
Mai mult, vor trebui pregatite generatiile prezente si viitoare pentru declansarea acestor proceduri atat la nivelul perceptiei si recunoasterii evenimentelor specifice, cat si la nivelul controlului panicii si al dominarii reactiilor adverse de comportament colectiv la scara sociala mare.
Apare si un aspect de coeziune sociala: ce facem cu pasagerii de avion care nu au bani sa-si plateasca zile de hotel pana la trecerea situatiei critice. Cum se raporteaza financiar sumele cheltuite de e.g. companiile aeriene in aceasta perioada (pentru situatia descrisa mai sus, acestea sunt estimate la 200 de milioane de USD pe zi)?
Ne trebuie o economie a situatiilor critice, unde estimarea nu mai are precizia contabila, ci incertitudinea combinata a naturii si a reactiei comportamentale umane. Pentru un contabil din zilele noastre, aceasta viziune este greu de conceput, dar in perspectiva unor schimbari climatice manifeste, a unor fenomene naturale cu impact semnificativ si a unor manifestari umane de extrema, vom fi nevoiti sa inventam o contabilitate a incertitudinii si riscului asociat care nu va semana cu cea de pana acum.
Nu numai modul de contorizare se va schimba, ci si tipurile de decizii pe care va trebui sa le luam. Informatiile necesare luarii acestor decizii se vor schimba si ele. Viziunea asupra proceselor va trebui imbunatatita astfel incat predictibilitatea noastra sa treaca de limitele unei „vecinatati apropiate” date de gandirea liniara cu care suntem obisnuiti (si de altfel educati) catre traiectorii discontinue de comportament a caror dinamica
se poate controla prin parametri cu nivel ridicat de complexitate pe care sa-i intelegem intr-un context diferit de cel de pana acum.
La urma urmei, este o chestiune de adaptare care, biologic, tine de supravietuire.
