Organizatia Conservation International, care a examinat proiectele Initiativei de Integrare a Infrastructurilor Regionale ale Americii de Sud, sustine ca impactul ecologic al proiectelor individuale a fost in general bine calculat la inceput, dar nu si impactul global asupra regiunii. Cu alte cuvinte, fiecare s-a gandit doar la sine, este parerea principalului autor al raportului CI, Tom Killen.
De exemplu, planurile de integrare includ construirea de autostrazi din Anzi peste Amazon pana in savanele Cerrado, cu alte cuvinte de la Pacific pana la Atlantic. „Neprevederea impactului proiectelor IIRSA in toate dimensiunile sale, impreuna cu incalzirea globala si globalizarea schimburilor comerciale, sunt o combinatie de forte care vor duce la o distrugere a mediului cu efectele unei adevarate furtuni”, spune profesorul american. Consecintele vor fi devastatoare, fiindca bazinul Amazonului este principala resursa de apa dulce a lumii, iar vegetatia din acest bazin este un factor de echilibru la schimbarea climatica, care mai permite dezvoltarea unei agriculturi intensive cu venituri de milioane de dolari. Dezvoltarea retelelor de transport va spori caile de acces spre zonele inca inaccesibile si va da industriei mana libera la defrisarea acestor zone, care mai sunt inca suportul existentei unor specii unice de fauna si al populatiei indigene. Grupul nonguvernamental cere IIRSA sa ia in considerare impactul ecologic global al proiectelor regionale si sa dezvolte proiecte de exploatare mai sustenabila a resurselor.
Inca nu este prea tarziu. Reducerea ratei despaduririlor cu cinci la suta pe an in urmatorii 30 de ani, pentru care tarile amazoniene au cazut de acord, ar insemna reducerea gazelor cu efect de sera in limitele de la Kyoto si venituri de trei miliarde de lire sterline pe an pentru intreaga durata a acordului, sustine Killeen. Pentru regiunile deja despadurite, de aproximativ 65 milioane de hectare, autorii raportului au un plan de cultivare a plantelor utilizabile ca biocombustibili, in primul rand trestie de zahar, si crescatorii de peste, pentru utilizarea principalei resurse naturale, care este apa.
Prognozele profesorului Killian sunt mai pesimiste decat ale unui militant ecologist brazilian, Philip Martin Fernside, care afirma, intr-un studiu din vara acestui an, ca padurea tropicala amazoniana se va stinge in 2080, la ritmul actual al defrisarilor. Intr-un singur an, in perioada august 2006-iulie 2007, s-au defrisat 14000 de kilometri patrati de padure, iar o perspectiva realista este reducerea acestor defrisari la 9600 kilometri patrati pana in iulie 2008. Intr-un deceniu, 1999-2000, deforestarea a dus la pierderea unei suprafete impadurite echivalenta, aproximativ, cu teritoriul Portugaliei, spune Fernside. Principalul motiv al defrisarilor a fost desigur dezvoltarea pasunatului de vite, ocupatie de baza a locuitorilor Americii Latine, care nu se mai limiteaza la terenurile virane.
Busola nu mai arata doar nordul
Regiunea Amazonului concentreaza mai mult de jumatate din padurile tropicale ale planetei. Un caz aparte este Brazilia, pe teritoriul careia se desfasoara 60-70 la suta din padurea amazoniana. Comisia pentru mediu a Parlamentului federal de la Brasilia a dispus in fine, in toamna acestui an, o ancheta asupra despaduririlor masive in statele din nordul Braziliei, Para, Rondonia si Mato Grosso. Presedintele Comisiei parlamentare, Nelson Pinto, a precizat ca ancheta ar trebui sa vizeze despaduririle din ultimii zece ani.
Potrivit expertilor, conservarea acestui ecosistem nu este doar o problema a Braziliei (tara cea mai mare din zona, care adaposteste cea mai mare suprafata a selvei amazoniene) ci a tuturor natiunilor lumii care sufera indirect de pe urma despaduririlor irationale.
Si nu este vorba doar de taierea si incendierea padurii tropicale. Pana acum hartile climatologilor scoteau in evidenta mai ales impactul incalzirii globale in emisfera nordica, cu punctul culminant in zona arctica. In fine, anul acesta trei biologi americani atrag atentia, in revista de specialitate „Proceedings of the National Academy of Sciences”, asupra impactului incalzirii globale intr-o regiune despre care, pana in 2006-2007, nu s-a vorbit aproape deloc. Anume zona tropicala, cu centrele de greutate in Amazonia si Indonezia. Avertismentul echipei de cercetatori, condusa de John Williams de la Universitatea Wisconsin, risca sa cada in gol, fiindca in zonele din limita a 15 grade nord-sud de Ecuator variatiile anuntate de temperatura prognozate sunt reduse cam la jumatate fata de zonele de pericol de la Cercul polar de nord. „Intra-devar variatiile de temperatura, de la o zi la alta, de la un an la altul sau de la o era glaciara la alta, sunt sensibil mai mici in zonele tropicale decat la latidtudinile mari”, recunoaste profesorul Williams. Acesta este si un fapt ingrijorator, fiindca speciile de plante si animale tropicale nu sunt adaptate la variatiile de temperatura. Concluzia: incalzirea globala trebuie sa aiba efecte ingrijoratoare nu la latitudinile mari, ci la cele joase. „Spre marea noastra surpriza am descoperit ca o crestere a temperaturii cu doua sau trei grade in zona tropicala are efecte mai devastatoare decat o incalzire cu cinci sau opt grade in zona subpolara”, spun cercetatorii, care nu au ajuns pana la a preciza cum vor fi afectate diferitele specii.
Un alt autor, Stephen Jackson, spune ca ritmul incalzirii planetei i-a adus pe cercetatori „pe un teren extrem de nesigur”. Nici modelul catastrofei nu exista in trecut, sustine profesorul de la Universitatea Wyoming. „Ecosistemul se adapteaza in mod normal in cateva mii de ani. Acum lucrul trebuie sa se produca in cateva zeci de ani”.
Jungla mai poate fi salvata
Impactul incalzirii globale asupra zonelor tropicale a stat in atentia Consiliului pentru clima al Natiunilor Unite abia in martie anul acesta, cand s-a decis crearea Grupului Interguvernamental pentru Schimbarea Climatica (IPCC). Consiliul ONU a descris doar ca „probabil” scenariul disparitiei padurii tropicale ca umare a despaduririlor si secatuirii panzei freatice. Dar raportul IPCC citit printre randuri da cifre ingrijoratoare: cam o cincime din padurea tropicala va suferi „transformari masive” daca temperatura medie globala va creste cu numai doua grade peste nivelul 1990. Aceasta s-ar putea intampla in a doua parte a secolului XXI, chiar in conditiile unei reduceri a emisiilor de gaze cu efect de sera. O crestere cu patru grade, mai realista dupa evolutiile de acum, ar insemna amenintarea a 45 la suta din vegetatia padurii amazoniene.
Exista si o versiune optimista, care spune ca partea ramasa din jungla amazoniana este rezistenta la incalzirea climatica si mai poate fi inca salvata. Versiune impartasita de profesorul Yadvinder Malhi, intr-un articol recent din revista „Science”. Studiul analizeaza optiuni pentru salvarea padurii amazoniene, care acopera o suprafata de peste cinci milioane de kilometri patrati. Este pentru prima oara cand efectele incalzirii globale asupra zonei din America de Sud sunt evaluate cu atata rigoare. Concluzia este ca zona cea mai amenintata este cea de sud-est, in pericol de disparitie in proportie de 70-80 la suta, iar cel mai putin amenintat este vestul bazinlui amazonian (partea dinspre Anzi), cu un risc de disparitie de 20 la suta. Si rezistenta padurilor din sud-estul bazinului amazonian este conditionata de oprirea lucrarilor de constructii si despaduriri, avertizeaza profesorul Malhi, care va fi unul dintre raportorii pentru America de Sud la conferinta de la sfarsitul acestei saptamani de la Bali (Indonezia). Intre timp, Guvernul federal brazilian a dat publicitatii statistici din care rezulta ca, in perioada august 2006-iulie 2007 despadurirea in jungla Amazonului a declinat cu 20 la suta, pentru al treilea an consecutiv. In perioada de referinta, suprafata impadurita pierduta nu a depasit 11.000 de kilometri patrati, aproximativ suprafata Jamaicai. Este un motiv de satisfactie? Organizatile nonguvernamentale pentru protectia mediului spun ca guvernul se bucura acum pentru niste realizari care sunt de domeniul trecutului, in 2007 tendinta de declin al despaduririi fiind mai slaba.
Sub aurul verde, aur negru
In fata pericolului care ameninta padurea tropicala, se vad in sfarsit semnele unei solidaritati transfrontaliere. Cu cateva zile inaintea Conferintei pentru mediu de la Bali, tara organizatoare Indonezia (detinatoarea a 91 miloane de hectare de padure tropicala, cam 10 la suta din cat mai exista in lume) a lansat propunerea de compensare a tarilor in curs de dezvoltare pentru prezervarea fondului forestier, propunere care a primit o sustinere importanta din partea Ecuadorului.
Presedintele acestei tari, Rafael Correa, a venit cu o propunere alternativa, de compensatii financiare in schimbul permisiunii de continuare a lucrarilor de foraje petroliere in zona care, sub aurul verde, ascunde zacaminte nebanuite de aur negru. Presedintele Indoneziei, Susilo Bambang Yudhoyono, a mers un pas mai departe, propunand compensatii pana la 20 de dolari pentru un hectar de padure distrusa.
La celalalt pol, presedintele Peru, Alan Garcia, lupta pentru exploatarea intensiva a resurselor petrolifere din Amazonia. „Pentru a impiedica exploatarea resurselor, ecologistii au inventat imaginea indigenilor izolati, pe care nimeni nu i-a vazut ci doar li se banuieste existenta”. Se estimeaza ca in Peru traiesc aproximativ 15 grupuri distincte de amerindieni.
Pentru mai multe informatii viziteaza Cronica Romana
