O fosila descoperita in Wyoming, SUA, pare sa fi rezolvat o dilema care le incurca de multa vreme calculele oamenilor de stiinta: cind au inceput liliecii sa dispuna de sisteme de radar care sa-i ghideze in zbor si sa le arate drumul cel mai scurt spre insecte? Acum se pare ca au si raspunsul, anunta Associated Press. S-au dotat cu sistemele infailibile la vreme buna dupa ce au inceput sa zboare.
Ce-au gasit cercetatorii americani este cea mai primitiva specie de liliac cunoscuta, care facea parte dintr-o specie nedescifrata care a trait acum 52 de milioane de ani. Pus sub atentie, scheletul micului mamifer arata ca acesta era capabil sa zboare, insa ii lipseau o serie de mici oase, responsabile cu localizarea cu ajutorul ecoului si care puteau emite sunete inalte pe care le recuperau de indata ce acestea interactionau cu diverse obiecte sau cu potentiala prada. Pina in acest moment, toate fosilele de lilieci cunoscute indicau atit abilitati de zbor, cit si de orientare pe calea undelor.
Anvergura aripilor primului liliac avea aproape 30 de centimetri, putin mai mici decit cele ale liliacului maro din zilele noastre, cel mai mare dintre speciile existente in lume. Dintii arata ca obisnuia sa se rasfete cu insecte pe care le inhata de pe diverse suprafete dupa ce le vedea, le mirosea sau le auzea. Se mai presupune ca zbura si pe timp de noapte, insa nu s-au gasit si dovezi in acest sens. Creatura se mai distingea prin faptul ca avea gheare pe fiecare dintre cele cinci degete, spre deosebire de una sau doua cit au descendentii sai actuali. Cercetatorii au botezat specia Onychonycteridae finneyi, in onoarea lui Bonnie Finney, colectionarul care a adus fosila la lumina in 2003. „Cele doua exemplare descoperite ne ajuta in mod considerabil sa intelegem cum au evoluat liliecii”, comenta in revista „Science” John Speakman, cercetator la University of Aberdeen din Scotia.
Pentru mai multe informatii viziteaza Cotidianul
