interviu de Ecaterina Procopov
Un oras nici mare, nici mic, nici agitat, dar nici cotropit de linistea provinciala. Un loc in care oamenii par a nu se grabi nicaieri, in care voiosia e mai des intalnita decat tristetea, un oras in care, fara efort, doar plimbandu-te pe stradutele vechi, pietruite, reusesti sa lasi in urma grija zilei de maine. Capitala istorica a Transilvaniei, citadela a culturii si istoriei, Cluj-Napoca zilelor noastre musteste de locuri ferme ca toare. Ar fi frumos daca povestea s-ar opri aici si daca toate aceste calitati ar face din Cluj un oras unic. Din pacate, sunt multe lucruri care il fac sa semene cu celelalte orase din Romania: traficul, poluarea, lipsa spatiilor verzi. Despre toate astea am stat de vorba cu primarul Emil Boc.
Care ar fi cea mai mare problema de mediu cu care se confrunta Clujul?
In Cluj exista prea multe masini, fapt pentru care este al saselea oras din Europa de Sud-Est in ceea ce priveste numarul prea mare de autoturisme raportat la numarul de locuitori. Ca solutie, in acest moment construim in zona centrala patru parcari supraterane, cu peste 1.200 de locuri, care vor descongestiona traficul. Impactul asupra mediului va fi unul pozitiv si da torita cantitatii mai mici de noxe poluante eliminate. Prima parcare supraterana va fi finalizata in luna iunie, urmatoarele doua in luna septembrie si ultima, la inceputul anului viitor. Pe langa acestea, mai avem in plan alte patru astfel de proiecte in cartierele orasului.
In afara de trafic si numarul mare de autoturisme?
O alta problema de mediu o reprezinta rampa de gunoi a Clujului. Aceasta nu este conforma cu standardele europene, drept care, pana la sfarsitul lui 2008, ea va trebui inchisa. In acest an, solutia se gaseste in proiectul primariei de concesionare a serviciului de salubrizare menajera, care va include, cu privire la castigatorul licitatiei, obligatia de a crea o rampa ecologica sau un incinerator – in functie de decizia luata -, pentru ca si sub acest aspect standardele sa fie la nivel european. Aici exista totusi o disputa: in ce masura vom reusi sa platim un intreprinzator privat si in ce masura vom reusi sa atragem fonduri europene. Am facut deja aplicatia pentru fondurile europene care ne-ar ajuta sa diminuam costurile destinate populatiei in scopul ridicarii deseurilor menajere. Din acest punct de vedere, anul 2007 va insemna si rezolvarea problemei: fina lizarea licitatiei, desemnarea castigatorului si inceperea lucrarilor la o noua rampa ecologica sau la un nou incinerator in municipiu.
Spatiile verzi?
Şi lipsa spatiilor verzi se afla pe agenda cu probleme majore a orasului Cluj. Din nefericire, am asistat in anii precedenti la o ofensiva fara precedent a diminuarii spatiilor verzi. Au fost distruse foarte multe parcuri, locuri de joaca si spatii de agrement, care s-au transformat fie in blocuri, fie in hale industriale. Pe de alta parte, asistam la pierderea, pas cu pas, a foarte multor spatii verzi prin procesul de retrocedare. Dorinta mea este sa modificam rapid planul urbanistic general al municipiului si sa stabilim foarte clar ca aceste locuri vor ramane cu destinatia de spatii verzi, indiferent cine va fi proprietarul. De exemplu, zona Fagetului, care este prin excelenta un spatiu verde, este din nou retrocedata – foarte multi proprietari doresc sa-si faca locuinte sau blocuri. Punctul meu de vedere este un NU categoric distrugerii zonelor verzi existente si, implicit, a diminuarii lor si un DA conservarii lor, indiferent de proprietarul pe care il au in acest moment. Pe de alta parte, in fiecare primavara incercam sa marim spatiile verzi prin activitatile de ierbare si plantare.
Ce proiecte de mediu desfasurati in prezent?
In Cluj se desfasoara de trei ani o actiune asemanatoare cu un proiect demarat in Franta. "Un copil, un copac" este programul prin care, pentru fiecare copil nascut in oras se planteaza cate un pom, cu scopul a incuraja proliferarea spatiilor verzi in municipiu.
Care este atitudinea clujenilor cu privire la principiul colectarii selective a deseurilor menajere?
Desi s-au facut demersuri in acest sens, prin amplasarea de pubele corespunzatoare, va spun cu toata sinceritatea ca aceasta initiativa nu a fost un succes. De ce? Pentru ca, pe de-o parte nu sunt foarte bine securizate, iar pe de alta parte, mai exista obiceiul vechi de a cauta prin gunoaie, care perverteste, de fapt, actiunea de colectare selectiva a deseurilor. In loc ca acest lucru sa fie lasat la alegerea fiecaruia, cred ca solutia ar fi ca fiecare responsabil de bloc sa poata avea un centru de predare a acestor deseuri selectate si cetatenii sa fie incurajati printr-o diminuare a sarcinilor fiscale privitoare la acest demers.
Care este cel mai amplu proiect de mediu pe care l-ati demarat pana acum?
Cea mai importanta actiune de mediu din oras este "Clujul curat", care are urmatoarele componenete: in fiecare an se organizeaza un concurs pentru motivare, intre toate asociatiile de proprietari din municipiu, ce vizeaza modul in care acestea isi amenajeaza spatiul verde, spatiul de intrarea in bloc si spatiul de parcare. Premiile in valoare de peste doua miliarde de lei sunt obtinute de 50 de asociatii de proprietari care se clasifica cel mai bine; de asemenea, in fiecare an se desfasoara actiuni civice cu privire la protectia mediului inconjurator, impreuna cu scolile din Cluj, pentru sensibilizarea opiniei publice; in al treilea rand, sunt aplicate sanctiuni foarte drastice celor care arunca gunoaie pe jos. Acestia platesc o amenda intre un milion si doua milioane lei vechi sau sunt pusi sa curete cu farasul si matura locul unde au facut mizerie. Mai mult, ei sunt filmati si dati pe posturile locale de televiziune. Cu amenzi mari, de pana la 20 de milioane de lei vechi, sunt sanctionati si soferii care, dupa ce ies de pe santiere, nu-si spala rotile masinilor care transporta materiale, lasa urme si polueaza mediul prin mizeria adusa pe carosabil.
Legislatie deficitara sau aplicare deficitara?
Eu cred ca, in acest moment, legislatia existenta este suficienta. In Romania, problema este aplicarea ei si lipsa simtului civic. Aici mai avem de lucrat.
