Energia electrica din surse nucleare este o provocare atat pentru eficienta energetica a statelor, cat si pentru mediul inconjurator. Ionut Purica discuta exhaustiv avantajele si problemele legate de reactoarele nucleare.
Text de Ionut Purica
Acum cativa ani, un prieten care era „verde“ convins mi-a spus ca trebuie sa incetam sa folosim energia nucleara. Cum in Romania de atunci unitatea 1 a Centralei Nucleare Electrice de la Cernavoda producea cam 9% din energia
electrica a tarii, l-am intrebat daca este gata sa stea o luna pe an fara sa consume niciun fel de electricitate (nici lumina, nici frigider, nici masina de spalat, nici caldura din radiatoare electrice, nici troleibuze, nici trenuri, nici iluminat public
sau orice alt fel de consum de energie electrica). Daca ar face asa toata economia romana am putea opri o unitate nucleara de 700 MW.
Evident, raspunsul de mai sus este doar o metafora deoarece este greu de pus in practica intr-o civilizatie care se bazeaza pe energia electrica in profunzi mea ei.
Se prefigureaza insa o noua perioada de dezvoltare a domeniului nuclear.
Inainte de a o discuta vom aminti cateva elemente din evolutia de pana acum. Proiectul Manhattan din USA a produs, pe langa cele trei bombe nucleare (una testata in desert, si celelalte doua pe orase populate din Japonia – Hiroshima si Nagasaki), si o cantitate mare de cunoastere legata de procesele nucleare de fisiune, producere si transfer al caldurii.
Plecand acasa, cercetatorii din diverse state au initiat in tarile lor programe nucleare care la inceput au fost orientate pentru producerea de bombe, iar apoi pentru utilizarea pasnica a energiei nucleare.
Utilizarea pasnica a pornit din extinderea sistemelor de propulsie din submarinele nucleare la producerea de energie electrica. Sovieticii in 1955, la Obninsk, si americanii in 1957, la Shippingport, au pus in functiune primele centrale nucleare electrice. Au urmat constructii de unitati din ce in ce mai mari si tipuri diferite de reactori nucleari, fiecare cu avantajele sale. Romania a ales la inceputul anilor ’60 sa foloseasca reactori nucleari cu apa grea si uraniu natural (nu vom detalia aici semnificatia acestor termeni), dar trebuie mentionat ca nu depindem de altii in fabricarea combustibilului nuclear, deci avem o independenta pe multe planuri din acest punct de vedere.
Vom da alte doua exemple la extreme: (i) Italia si (ii) Franta
(i) Italia si-a oprit, in 1989, centrelele nucleare in functiune in urma unui referendum tinut in noiembrie 1987. De atunci importa energia electrica produsa de centralele nucleare din Franta, care completeaza energia produsa din gaz natural si din pacura.
(ii) Franta a decis la extrema cealalta: sa dezvolte productia de electricitate din centrale nucleare la maximum posibil si are in prezent 80% energie nucleara in sistemul sau energetic. Evident, exporta in toata Europa.
In general, energia nucleara asigura circa 23% din generarea mondiala de electricitate.
De ce vorbim despre doua etape de dezvoltare?
In 1978 si in 1986 au avut loc doua accidente in centrale nucleare electrice, respectiv din USA (Three Mile Island) si URSS (Cernobal). Efectele au fost uneori supralicitate pe fondul impactului generarii de energie electrica din centrale nucleare asupra consumului de pacura (vom vorbi mai jos). S-au dezvoltat organizat ii verzi de protectie a mediului care au avut o atitudine antinucleara cu efecte socio-economice semnificative care au condus la oprirea constructiei de noi centrale nucleare intr-o anumita perioada din anii ’90.
A doua perioada incepe in acesti ultimi ani, cand efectul schimbarilor climatice, produse de emisiile de CO2 din folosirea combustibililor fosili, devine foarte important. Printre tehnologiile la dispozitie pentru desprinderea de economia bazata pe carbon este energia nucleara, alaturi de energii regenerabile si cele bazate pe hidrogen.
In plus, s-au dezvoltat noi tipuri de centrale nucleare si mai sigure decat cele in functiune azi (nu ca acestea de azi nu ar fi sigure, dar s-au adaugat sisteme suplimentare).
Deja se vorbeste despre centrale nucle are care sa genereze electricitate pentru producerea de hidrogen din electroliza apei. Hidrogenul va fi apoi transportat prin retelele de gaz metan existente (cu etansare crescuta si alte masuri de siguranta) si va fi folosit de la producerea caldurii si electricitatii pana la transport (in 2005. un mare producator de otel din Japonia aduna hidrogen, din procesul de productie, pentru viitoarele statii de alimentare a vehiculelor cu celule de combustie, din care avea deja o lista lunga).
Ce se intampla in Romania?
Noi nu am oprit niciodata programul nuclear – a fost incetinit la inceputul anilor ’90, dar in 1996 a fost pusa in functiune unitatea 1, iar in 2006 unitatea 2 de la Cernavoda. Acestea functioneaza peste 80% din orele unui an si genereaza circa 18% din energia electrica din tara.
Avem rezervele noastre de uraniu si linia de fabricatie de combustibil. Agentia Nationala de Deseuri Radioactive a infiintat recent un fond pentru finantarea depozitarii finale a deseurilor radioactive produse de centrala nucleara. Trebuie spus pentru comparatie ca o unitate de 700 MW produce cam 100 de tone de deseuri radioactive pe an, in timp ce o unitate de aceeasi putere pe carbune produce cam 8 milioane de tone de cenusa pe an, aceasta cenusa contine si radiu radioactiv).
Vorbeam mai sus despre impactul asupra consumului de pacura. La mijlocul anilor ’90, o unitate nucleara de 700 MW contribuia anual la reducerea importurilor de pacura in Romania cu 400 de milioane de dolari (va dati seama ce comisioane se pierd – nu e de mirare ca Italia si-a oprit centralele nucleare).
Azi, Germania a calculat ca mentinerea in functiune a 7.000 MW nucleari face ca pretul energiei electrice sa fie cu 25% mai mic, producand economii de 5 miliarde de euro pentru consumatori si reducand emisiile de CO2 cu 60 de milioane de tone. Se pare ca ideea de a opri centralele nucleare este abandonata.
Presedintele G.W. Bush anunta in martie 2008 ca USA reincepe constructia de unitati nucleare. Finlanda construieste o centrala nucleara de ultim design, iar Marea Britanie a anuntat ca va reincepe si ea constructia de unitati nucleare.
In acest context, finalizarea unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda nu reprezinta decat o continuare logica a programului nostru nuclear. Prin legea de trei simpla, 1.400 MW vor reduce 12 milioane de one de CO2 pe an, ceea ce, la pretul de 25 euro/tCO2, inseamna 300 de milioane de euro pe an de emisii pe care le putem vinde pentru a face investitii de mediu in economia Romaniei.
Deja vorbim despre unitati nucleare mici pentru incalzire si productie de energie electrica la nivel de orase de marime medie (provenite din aplicatiile militare din anii ’60), iar viitorul poate aduce la orizontul 2040 fuziunea nucleara. Dar despre asta vom vorbi alta data.