Text de Ionut Purica
Am promis ca vom discuta mai mult despre centrale nucleare si efectul lor asupra mediului. Cum este aprilie si in 1986 s-a intamplat accidentul de la Cernobal, vom discuta despre efectele biologice ale radioactivitatii degajate in urma acestui accident.
Trebuie mentionat ca Unitatea nr. 4 de la Centrala Nucleara Electrica din Cernobal avea puterea nominala de 1000 Mwe astfel ca atunci cand s-a produs accidentul a fost eliberata in atmosfera cam aceeasi cantitate de substante radioactive ca aceea dintr-o bomba nucleara. Evident, efectele termice si mecanice (unda de soc) specifice unei bombe nu au existat in acest caz.
Cand vorbim despre substante radioactive ne referim in special la trei izotopi (elemente cu mai multi neutroni in nucleul atomilor lor care le fac instabile, emitand radiatie pentru a trece in elemente stabile). Este vorba despre Iod-131; Cesiu-136; Strontiu-90.
Iodul-131 are un timp de injumatatire de 8 zile (timpul de injumatatire este durata de timp in care masa initiala de izotop se reduce la jumatate – dupa circa trei timpi de injumatatire se considera ca izotopul nu se mai gaseste intr-o cantitate periculoasa).
Circuitul sau in organism se concentreaza in glanda tiroida, dupa care este eliminat. Pentru protectie, se ia o pastila de iod stabil care sa satureze tiroida astfel incat izotopul radioactiv sa fie eliminat direct, fara a mai afecta organismul. Daca insa pastila nu se ia in primele 24 de ore de la expunere, este inutil sa mai fie luata pentru ca izotopul s-a acumulat deja in tiroida si se va elimina treptat. Dupa cum se vede, iodul este periculos in primele trei saptamani – am avut noroc in perioada de dupa accident ca vantul a batut inspre nord in prima saptamana.
Cesiul-136 are un timp de injumatatire de circa 90 de ani si circula in organism la fel ca potasiul, adica prin tesutul muscular. Timpul de injumatatire, biologic, in organism este de circa 70 de zile. Este bine de evitat sa se consume legume care au avut timp sa absoarba din sol izotopul spalat de ploi.
Strontiul-90 are un timp de injumatatire de circa 90 de ani si circula in organism pe circuitul calciului – adica se fixeaza in oase la copiii in crestere. Este clar ca nu se elimina din organism cantitatea depusa in oase; aceasta devine periculoasa prin iradierea tesutului inconjurator, putand sa provoace cancer.
Din cele de mai sus nu trebuie sa credeti ca in mod normal nu exista radioactivitate in mediul inconjurator. Exista ceea ce se numeste fond natural de radiatie. Aici trebuie sa va spun ca la reactorul nuclear de cercetare de la Magurele (pus in functiune in octombrie 1957) s-a facut o masuratoare
de radioactivitate dupa circa trei ani de functionare. Nu s-a gasit nicio scurgere, dar, intr-o poiana cu ferigi, fondul de radiatie era mai mare fara o explicatie imediata. S-a constatat ca ferigile (si nu numai ele) pot separa si concentra izotopi radioactivi, evident nu in cantitati periculoase, dar masurabile.
Ca anecdota, se pare ca cei care controlau mediul in care statea Ceausescu nu stiau cele spuse mai sus si prezenta unei ferigi mari printre alte plante a generat multa activitate pe linie de securitate pana s-a aflat ce v-am spus mai sus.
Evident, nu trebuie sa se considere ca cele spuse fac periculoase centralele nucleare. Cernobal a fost un caz special, in care nu exista containmentul de protectie. In prezent a inceput construirea unui „sarcofag“ pentru unitatea accidentata. Costurile sunt mari – circa 1 miliard de euro -, dar se asigura o protectie totala mai buna decat cea de pana acum facuta in urma accidentului din urma cu 23 de ani.
Centralele nucleare (inclusiv cele rusesti de azi) sunt prevazute cu protectii adecvate.
Legat de substantele radioactive nu trebuie neglijat Radonul-226 gasit in cenusile provenite din centralele termice care ard carbune, precum si cel prezent in casele din caramida. Asa cum am spus, exista un fond natural de radiatie in care trebuie sa stim ca traim. Ca un exemplu, o calatorie cu avionul la 10.000 de metri da o doza de radiatie din cauza protectiei mai mici la radiatiile cosmice asigurate de atmosfera. Sa nu mai vorbim despre radiografii dentare sau pulmonare. In ultimii ani, radiatia electromagnetica de fond a crescut din cauza retelelor de telecomunicatii.
Energia nucleara este azi, alaturi de sursele de energie alternativa, o energie care nu produce emisii de CO2, de altfel singura care poate functiona la puteri nominale mari pe unitate.
Dupa cum vedeti, ne gasim in plina situatie de viata: si bune, si rele. Va trebui sa continuam sa folosim lucrurile bune fara a neglija posibileleefecte rele de care sa ne protejam.
