Convenția de la Aarhus stabilește o serie de drepturi pentru indivizi și organizațiile societății civile în ceea ce privește mediul. Țările care au semnat Convenția sunt obligate să ia măsurile necesare pentru ca autoritățile publice, la nivel național, regional sau local, să contribuie la punerea în aplicare a acestor drepturi. Iată ce este Convenția de la Aarhus în detaliu, cum o pot pune în aplicare țările și ce presupune documentul.
Ce presupune Convenția de la Aarhus?
Convenția de la Aarhus este un acord internațional, o convenție ONU care oferă cetățenilor dreptul de a accesa informații despre mediu. De asemenea, promovează participarea publicului la procesul decizional și oferă acces la justiție în probleme legate de mediu.
Elementele-cheie
Convenția oferă următoarele trei drepturi:
Acces la informațiile despre mediu
Oricine poate solicita informații despre mediu deținute de, sau în numele, unei organizații publice. Informațiile trebuie furnizate în termen de o lună de la cerere, fără a fi necesar să explici motivul pentru care le soliciți.
Aceste informații pot include:
- Starea mediului;
- Probleme legate de sănătatea umană;
- Politici și măsuri luate de organizația publică.
Participarea la procesul decizional legat de mediu
Publicul poate lua parte la deciziile care pot avea un impact asupra mediului. Acestea includ decizii despre:
- Planificare;
- Licențe de mediu;
- Licențe pentru zonele de coastă;
- Licențe pentru gestionarea deșeurilor;
- Licențe de prevenire integrată a poluării (IPPC).
Autoritățile publice care iau aceste decizii trebuie să publice anunțuri în care să explice cum poate publicul să își exprime opiniile. Aceste opinii trebuie luate în considerare la luarea deciziilor.
Acces la justiție
Membrii publicului și organizațiile neguvernamentale de mediu pot solicita o revizuire a deciziilor autorităților publice care ar putea afecta mediul. Procedurile de revizuire trebuie să ofere „remedii adecvate și eficiente” și să fie corecte, echitabile, rapide și accesibile.
De obicei, când legea permite un apel administrativ împotriva unei decizii de planificare sau de mediu, apelul trebuie adresat mai întâi autorității publice. După finalizarea procesului standard de apel, poți solicita o revizuire judiciară la Înalta Curte.
De exemplu, dacă dorești să contești o decizie de planificare luată de o autoritate locală, ar trebui, în mod normal, să apelezi mai întâi la An Bord Pleanála.
Amendamentul privind Organismele Modificate Genetic (GMO)
Acest amendament impune participarea publicului la deciziile privind eliberarea deliberată a organismelor modificate genetic (OMG). Cerințele sunt mai stricte decât cele generale privind participarea publicului la alte probleme acoperite de Convenția de la Aarhus.
„Eliberare deliberată” înseamnă punerea pe piață a produselor modificate genetic sau cultivarea culturilor modificate genetic, dar nu include utilizarea OMG-urilor în medii controlate, cum ar fi laboratoarele.
Amendamentul GMO a fost implementat în UE prin Directiva 2001/18/EC privind eliberarea deliberată a OMG-urilor. Această directivă a fost transpusă în legislația irlandeză prin Regulamentele privind Organismele Modificate Genetic (Eliberare Deliberată) din 2003 (SI 500 din 2003).
Convenția pe scurt
Adoptată în cadrul Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE), convenția a adoptată la 25 iunie 1998 și a fost ratificată de România în anul 2000. În prezent, convenția are 47 de părți semnatare din Europa și Asia Centrală. Uniunea Europeană a ratificat, de asemenea, convenția.
Convenția se bazează pe trei piloni principali:
- Accesul la informații – Dreptul publicului de a obține informații despre mediu deținute de autorități.
- Participarea publicului – Dreptul publicului de a participa la procesul decizional privind mediul.
- Accesul la justiție – Dreptul publicului de a avea acces la proceduri judiciare sau administrative în probleme de mediu.
Convenția se bazează pe principiul 10 al Declarației de la Rio din 1992, care leagă problemele de mediu de drepturile omului. Ea tratează, în esență, relația dintre cetățeni și guvernele lor, stabilind obligațiile autorităților, inclusiv cerințe de transparență, participare și posibilitatea de a contesta deciziile, acțiunile sau omisiunile autorităților în domeniul mediului.
Problemele de mediu sunt gestionate cel mai bine atunci când toți cetățenii interesați participă la nivelul adecvat. La nivel național, fiecare individ ar trebui să aibă acces rezonabil la informațiile de mediu deținute de organismele publice, inclusiv la informații despre materiale și activități periculoase din comunitățile lor, și ar trebui să li se ofere oportunitatea de a participa la procesul decizional.
Statele sunt obligate să faciliteze și să încurajeze conștientizarea și participarea publicului, asigurând accesul facil la informații.
Publicul trebuie să aibă acces la proceduri legale și administrative eficiente, inclusiv la căi de recurs.
În cadrul convenției, conceptul de informații de mediu este definit ca orice informație sub formă scrisă, vizuală, audio, electronică sau în alt format material, referitoare la:
- Starea elementelor mediului, cum ar fi aerul și atmosfera, apa, solul, terenurile, peisajele și siturile naturale, diversitatea biologică și componentele acesteia, inclusiv organismele modificate genetic, precum și interacțiunea dintre aceste elemente.
- Factori – precum substanțe, energie, zgomot, radiații, activități sau măsuri, inclusiv măsuri administrative, acorduri de mediu, politici, legislație, planuri și programe care afectează sau pot afecta elementele mediului menționate la punctul 1. De asemenea, includ analize de cost-beneficiu și alte analize economice utilizate în procesul decizional privind mediul.
- Starea sănătății și siguranței umane, condițiile de viață ale oamenilor, siturile culturale și structurile construite, în măsura în care acestea sunt afectate sau pot fi afectate de starea elementelor mediului sau, prin aceste elemente, de factorii, activitățile sau măsurile menționate la punctul 2.
Cum se folosește Convenția de la Aarhus
Conform articolului 1 din Legea nr. 544/2001, cu modificările și completările ulterioare, accesul liber și neîngrădit la informațiile de interes public reprezintă un principiu de bază în relația dintre cetățeni și autoritățile publice.
Totodată, potrivit articolului 1, alineatul (2) din Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările și completările ulterioare, diseminarea progresivă și accesibilitatea informațiilor despre mediu urmăresc să asigure cea mai largă și sistematică disponibilitate a acestor informații pentru public.
Ca regulă, informaţia de mediu solicitată de către un membru al publicului va fi disponibilizată de către autoritatea publică în cel mai scurt timp posibil şi cel mai târziu la o lună după ce cererea a fost înaintată. La nivel naţional, Hotărârea Guvernului nr. 878/2005, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte un termen maxim de 15 zile de la data primirii solicitării pentru a răspunde.
Convenţia Aarhus nu stabileşte criterii pentru a considera o cerere „vizibil nerezonabilă”, însă această situaţie nu poate fi considerată ca referindu-se la volumul şi complexitatea cererii, întrucât astfel de caracteristici nu permit decât, cel mult, o extindere a termenului de răspuns până la două luni de la data înregistrării cererii, astfel cum a fost analizat anterior.
Poți vedea AICI proiectul raportului privind implementarea Convenției Aarhus pentru perioada 2021-2024.
După adoptarea Convenției de la Aarhus, la nivelul Uniunii Europene au fost elaborate Directive care formulează cerința participării publice la luarea deciziilor. Printre care:
- Directiva 2001/42 privind Evaluarea Efectelor asupra Mediului a unor planuri și programe, numită Directiva SEA;
- Directiva 2003/35/EC privind participarea publică la elaborarea unor planuri și programe cu consecințe asupra mediului și pentru amendarea prevederilor privind participarea publica și accesul la justiție din cadrul Directivelor 85/337/EEC si 96/61/EC.
Mod de implementare a Convenției de la Aarhus
Există două directive ale UE care implementează Convenția:
- Directiva 2003/4/EC privind accesul public la informațiile despre mediu (pdf);
- Directiva 2003/35/EC privind participarea publicului.
Comitetul de Conformitate Aarhus
Convenția a înființat un Comitet de Conformitate care să analizeze respectarea prevederilor și să decidă asupra posibilelor încălcări ale Convenției. De la înființare, comitetul a emis o serie de concluzii legate de conformitatea statelor membre.
De la ratificarea Convenției, au fost semnate două acorduri suplimentare:
Protocolul privind Registrele de Emisii și Transferuri de Poluanți
Acest protocol obligă țările participante să stabilească și să mențină registre accesibile publicului cu informații despre poluanții proveniți din activități cu impact semnificativ asupra mediului, precum mineritul și gestionarea deșeurilor.
În România, poate fi accesat AICI, însă datele sunt extrem de limitate.
CITESTE SI
Problemele de mediu isi vor gasi de acum rezolvarea la Centrul Aarhus – Romania
#acceslainformatii #informatiidemediu #conventiadelaAarhus #impactasupramediului #registruldeemisiisitransferuridepoluanti #protocolaarhus
