In editia din octombrie a revistei "Green Report" am facut vorbire despre extremismul ecologist si consecintele potentiale ale exacerbarii discursului si temelor ecologiste dincolo de granita rationalului. Pentru a pastra echilibrul, in acest numar Ninel Lazar va discuta despre cealalta fateta a problemei, adica despre extrema anti-ecologista.
Text de Ninel Lazar
Dar, ca sa fac discutia mai interesanta, as vrea sa incep prin a pune la locul lui un termen folosit astazi in mod gresit in scop de manipulare – toleranta. Cand se vorbea despre toleranta in vremea evreilor dinainte de Hristos, era extrem de greu sa-ti dai seama daca termenul isi are loc cu adevarat in dictionarul vietii de zi cu zi. Pentru ca toleranta din acele timpuri te putea costa chiar viata. De pilda, daca tolerai incalcarea legii chiar si de dragul scopurilor nobile, erai la fel de vinovat ca si cei care incalcau in mod practic legea. In Grecia si Roma antica, toleranta ajunsese sa fie demonetizata intr-atata incat parea ca intreg sistemul social este construit aparent pe principii democratice, de fapt ajunsese o anarhie totala. Si realitatea istorica este ca marile imperii au pierit pe limba lor, din prea multa toleranta si prea putina mora litate. Ironic insa, atat grecii, cat si romanii au dovedit maxima toleranta pentru practici precum prostitutia, homosexualitatea, oportunismul, imoralitatea de diverse feluri, dar au manifestat minima ingaduinta fata de cei care se opuneau public imoralitatii si vorbesc aici in mod particular despre crestini.
De ce este relevant sa discutam despre toleranta in contextul extremelor in ecologism? Thomas Vincent spunea ca "toleranta este virtutea celor care nu stiu in ce cred, a celor fara principii de viata". Chiar a scris un tratat despre relativism. Adica teoria care sustine ca nu exista adevar suprem, ci doar multe adevaruri percepute la nivel individual, care astfel justifica atitudinile invidizilor fata de aspecte specifice de viata. Acum, daca ar fi sa aplicam relativismul sau noua toleranta la ce se intampla azi in protectia mediului, mai ales pe meleagurile noastre, ar trebui sa ajungem la concluzia ca nu avem caderea sa judecam un comportament sau altul al vreunui actor de pe aceasta scena, pentru ca felul in care acesta actioneaza vizavi de ecologie este justificat de felul in care el intelege responsabilitatile lui in acest domeniu.
Si vreau sa dau un simplu exemplu in aceasta directie. Eram in Bucuresti si am observat doi tineri consumand inghetata apoi aruncand nonsalant ambalajele pe jos, in plina Piata Unirii. Mi-am luat inima in dinti, le-am facut observatie ca exista un cos de gunoi in imediata apropiere si ca ar fi normal sa fie folosit. Stiti ce reactie am avut din partea lor? "Da’ tu cine esti, ba? Cine te crezi? Fac ce vreau, auzi? Daca ma prinde politia, pe mine ma amendeaza, nu pe tine, asa ca dispari!". Am ramas uimit si fara cuvinte. Mi-am inghitit urmatoarea transa de vorbe si am plecat in cautarea unui echipaj de politie.
Departe de mine de a trage linie spunand ca romanii sunt in general astfel de oameni. Insa toleranta este foarte adesea utilizata ca pe o scuza sau justificare in ce priveste comportamentele iresponsabile fata de mediul inconjurator. Si acest fenomen nu se opreste aici, pentru ca exista nu doar indivizi care se comporta astfel, ci si companii, unele chiar corporatii cu renume.
Ceea ce amplifica fenomenul si agraveaza situatia este faptul ca dincolo de fapte exista o fatada bine vopsita, care e fluturata cu aceeasi inversunare inaintea tuturor, si care, aparent, ar demonstra contrariul. Am vazut cu totii exemple suficiente ale ipocriziei ecologiste, companii care declara ca totul merge struna, dar in ograda proprie leopardul este la el acasa, ca sa folosesc un termen din popor. Companii care declara ca au trecut pe "verde", ca produc ecologic, dar care continua in aceeasi atitudine de dispret fata de resursele naturale limitate de care dispunem. Practic au spoit un muribund, i-au facut o injectie, arata ca un om sanatos, dar pe dinauntru, boala domneste si inainteaza in amploare si gravitate.
Opinia mea este ca aceasta atitudine anti-ecologista de natura subtila, ascunsa, ipocrita, este mult mai daunatoare decat cea fatisa.
O alta fateta este si indiferenta, lipsa de implicare, lipsa de abilitate in a gestiona problemele de mediu sau lipsa de vointa in a face aceste lucruri. Urmata, desigur, de eforturile mediatice de a contracara cu vorbe minusurile din atitudini si fapte. Cum avem parte de campanie electorala de vreo 4 ani incoace incontinuu, nu e deloc greu sa observi aceste comportamente si in curtea celor care de fapt ar trebui sa vegheze la respectarea regulilor si legilor in domeniu. Sigur, fostii primari au declarat la unison in campanii ca progresele in protejarea mediului din localitatile lor sunt recorduri absolute in materie comparativ cu predecesorii. Dar comparatia nu se face cu predecesorii (vezi atitudinea relativista), ci se face cu obligatiile normale, legale, ale administratiei locale, de a asigura un mediu sanatos pentru populat ie. Oricat ai vrea sa fugi de zonele poluate, constati ca tinta catre care alergi tot un fel de fata Morgana ramane.
La fel si in industrie: sunt multi care declara sus si tare ca productia lor este verde doar pentru ca au un certificat ISO 14.000 sau pentru ca si-au indeplinit programul de conformare asociat autorizatiei de mediu. Fara sa spuna insa ca un certificat este doar o hartie, ca beneficiile reale pentru mediu sunt x, y, z.Si fara sa spuna ca programele de conformare sunt destinate celor care primesc ingaduinta agentiilor de mediu de a se conforma mai tarziu, evitand astfel inchiderea firmelor pe motiv de incalcare a legii. Practic, pana la finalizarea programului de conformare, o firma se afla in situatia de nerespectare tolerata a legii. Dincolo de faptul ca nu sunt un adversar al programelor de conformare, cred ca este deseori ipocritic sa spui ca produci ecologic, de vreme ce esti tolerat sa incalci regulile, daunand mediului…
Cat despre anti-ecologistii fatisi, cum se spune, numai de bine. Imi amintesc ca la vremea cand a aparut ideea unei garzi de mediu, au fost multe obiectii. Unii se intrebau, poate pe buna dreptate, de ce departamentele de control din agentiile de mediu n-ar putea face aceasta meserie fara sa fie nevoie de infiintarea unei alte institutii? Altii obiectau ca oare de ce gardienii si comisarii de mediu ar trebui sa poarte arme? Da, intrebarile aceastea erau perfect justificate din partea unor cetateni si companii care isi vedeau cinstit de lucru? Numai ca aceia care obiectau nu erau cetatenii normali, de bun-simt si nici companiile care respectau in tacere legislatia de mediu. Ci tocmai anti-ecologistii, pentru ca stiau ca vremea lor incepe sa se duca. Imi amintesc de vremuri cand inspectorii agentiilor de mediu si cei ai Apelor Romane nu intrau pe amplasamentele unor firme decat cu jandarmii langa ei sau, in cazurile protejatilor politic, numai dupa ce anuntau politicos cu un numar important de zile in avans. Toleranta impusa prin mijloace politice este o alta forma de nocivitate cu impact direct la sanatatea mediului si a noastra, a tuturor.
Vreau sa cred insa ca respectul pentru lege, daca nu vine din simtul responsabilitat ii sau din moralitate normala, va veni prin coercitie. In liceu am facut cunostinta cu un principiu foarte sanatos de viata: "Nu stii – te invatam, nu poti – te ajutam, nu vrei – te obligam". Desi in primul meu an de liceu nu mi-a placut deloc principiul dirigintelui meu (de altfel generalizat in acea scoala), am fost nevoit apoi sa recunosc ca onestitatea si responsabilitatea sunt valori autentice. Apoi am invatat ca ipocrizia costa mai mult decat a spune cinstit si deschis de la bun inceput care sunt lipsurile…
Ninel Lazar este consultant in managementul strategic si riscuri corporative de mediu. In ultimii ani a oferit servicii de consultanta si audit de mediu pentru banci, fonduri de investitii, companii private si agentii guvernamentale. Poate fi contactat pe e-mail la Ninel.Lazar@Environmental-Strategies.ro
