De Bucuresti nu se mai alege praful! Principalii producatori de colb vor trebui sa se supuna unor norme stricte. Primaria a dezvoltat o arma verde pentru a stopa generarea prafului din constructii, dar lupta este dura. In constructii nu se respecta standardele de mediu, iar lucrarile de reabilitare termica promit sa ridice in aer tone de pulberi. Ele se vor adauga la cele 400 care apasa deja fiecare kilometru patrat al Capitalei.
Text de Ileana Magureanu
Brevetul verde
(Scenariul optimist)
15 zile de dezbateri. Daca se aplica nu vom mai respira fir de praf si strazile vor fi curate-luna. Consiliul General al Capitalei a aprobat brevetul verde pentru executia lucrarilor de constructii pe teritoriul municipiului Bucuresti. „Aceasta este o masura concreta care poate reduce praful“, ne-a declarat Florin Vasiliu, presedintele Asociatiei Expertilor de Mediu.
Santierul trebuie sa fie izolat in totalitate cu ajutorul panourilor. In incinta accesul va fi permis numai pe caile special amenajate. Se va lucra sub perdea de apa, iar caile de acces si stivele de materiale vor fi stropite.
Materialele care pot fi reutilizate vor fi depozitate in containere sau in alte ambalaje, ca de exemplu saci. Este interzis ca deseurile rezultate sa fie depozitate pe santier. Ele trebuie sa fie transportate in remorci acoperite si apoi depozitate. Dezvoltatorul are obligatia sa curete si sa spele suprafata pe care s-a construit. Rotile utilajelor trebuie sa fie curate la iesirea din santier.
In caz de nerespectare, amenzile sunt de la 100 pana la 500 lei, pentru persoanele fizice, si de la 500 pana la 2.500 de lei, pentru persoanele juridice.
Aceasta masura ne apropie de civilizatie. Capitala nu doar va iesi la lumina, dar isi va alinia legislatia locala cu cea occidentala. Vestul are deja de
ani buni norme de reducere a emisiilor de praf. Toate activitatile de santier au nevoie sa fie aprobate printr-un permis pentru praf (dust permit).
Pentru a obtine un permis, un contractor trebuie, prima data, sa elaboreze un plan de control al prafului, care va trebui sa aiba acordul administratiei locale. El cuprinde masuri de control care vor trebui implementate inainte, in timpul si dupa efectuarea oricarei operatiuni generatoare de praf. Strategia de lucru include de obicei udarea, folosirea barierelor de vant, intretinerea si curatarea vehiculelor, stabilizarea chimica a solului si folosirea dispozitivelor de control al cailor de acces.
Dupa obtinerea permisului pentru praf, dezvoltatorul trebuie sa aplice toate masurile incluse in plan. De asemenea, activitatile de pe santier trebuie sa fie atent monitorizate pentru a se asigura eficienta masurilor de control.
Valul de praf
(Certitudine)
Ne va izbi anul acesta. Totusi insoteste o masura care vizeaza eficientizarea consumului de energie termica. Directiva 2006/32/CE a Parlamentului si Consiliului European privind eficienta energetica a fost implementata in legislatia interna prin Ordonanta 18/2009. Ea prevede demararea campaniei pentru reabilitarea termica a blocurilor construite dupa 1960. Investitia este de 500 de milioane de euro si presupune parteneriate cu asociatiile de proprietari. Ca rezultat, fatadele vor fi infrumusetate, iar factura la energie termica va scadea cu 33%.
Pana atunci insa, lucrarile vizate trebuie efectuate cu mare atentie. „Anveloparea cladirilor cu materiale termoizolatoare va genera foarte mult praf“, ne avertizeaza prof. univ. dr. Eugenia Popa de la Facultatea de Constructii. „Este o operatie de durata, cu manopera multa si probleme edilitare“, adauga Popa.
Se va da jos tencuiala si vor fi demontate instalatiile exterioare. termoizolator pe baza de polimeri, cu porozitate foarte mare. Curatarea suprafetelor, aplicarea termoizolantului si manevrarea materialelor vor fi surse foarte mari de praf.
„Asa se lucreaza in Romania!“
(Scenariu realist)
Ne-a spus Tina Zamfir, inginer chimist la Institutul de Cercetare in Ingineria Mediului (ICIM). O stim si noi. Practicile romanesti in domeniul constructiilor sunt usor de observat. Cimentul este pregatit direct pe asfalt si apoi spart a doua zi de unii lucratori din constructii. Aleile de acces catre santiere nu sunt asfaltate, iar muncitorii poarta noroiul in mijloacele de transport in comun. Autobasculantele incarcate cu materiale de constructii circula nedescoperite, iar praful cade. Masinile il iau pe roti si il raspandesc in tot orasul.
„Constructiile sunt sursa principala a prafului“, afirma Cristina Raicu, expert in protectia mediului la ICIM. Pulberile din constructii sunt generate prin expunerea solului la actiunea vantului si prin manipularea necorespunzatoare a materialelor de constructii.
Cele mai comune cai de expunere a solului sunt:
- demolarea
- pregatirea sitului
- construirea propriu-zisa
- miscarea vehiculelor
- stivele descoperite
Majoritatea proiectelor de constructii lasa adesea suprafete mari descoperite, pentru perioade mari. Aceste situri pot fi o sursa semnificativa de praf.
Intrucat santierele sunt de obicei in sau langa oras, conditiile de viata se depreciaza. Natura si calitatea prafului din oras indica sanatatea mediului.
„Se construieste haotic si nu se respecta masurile de protectia mediului“, continua Raicu. In prezent sunt ridicate foarte multe ansambluri rezidentiale, centre comerciale si cladiri de birouri. Singura grija este legata de finalizarea proiectelor. Mediul este uitat.
Abordarea dezvoltatorului este de doua tipuri: fie doreste sa incheie proiectul cat mai repede, fie taraganeaza lucrarile. Prima atitudine este compatibila cu controlul prafului: scurtarea perioadei de expunere micsoreaza probabilitatea expunerii la actiunea vantului. Totusi, dezvoltatorii vad etapele suplimentare de control al prafului ca fiind costisitoare si consumatoare de timp. Cea de-a doua este ineficienta si tine de managementul deficitar al proiectului. Nu se monitorizeaza implementarea masurilor de control al prafului. Rezultatul obtinut este generarea de praf prin actiunile inadecvate ale muncitorilor.
La liber
(Certitudine)
„Vantul poate prelua si dispersa particulele de praf“, explica prof. univ. dr. Ion Robu de la Facultatea de Constructii. Pulberile sunt antrenate de curentii de aer si circula nestingherite prin oras. Bucurestenii „beneficiaza“ de un cocktail de nisip, ciment, var si argila. Zilnic ne umplem de praf, caci toate strazile sunt acoperite de o pelicula mai mult sau mai putin fina de pulberi. In estul Capitalei se ingroasa gluma insa. Studiul ECOGEOURB arata ca nisipul este prezent in aceasta zona in concentratii mai mari de 40%.
Praful polueaza prin cantitatea si potentialul de dispersare ale particulelor propulsate in atmosfera. Cele grosieretind sa se depuna aproape de sursa si creeaza probleme locale. Cantitati considerabile de particule fine sunt insa, de asemenea, emise si dispersate pe distante mult mai mari fata de sursa. Conform spuselor lui Niculescu Dobrogea, presedintele Eco-Civica, in Bucuresti praful masoara 400 de tone pe kilometru patrat, un volum urias fata de alte capitale europene.
Studii ale EPA indica faptul ca, la o viteza obisnuita de 16 kmph (10mph), particulele mai mari de 100 μm se vor aseza la 6-9 metri de marginea drumului sau alte puncte de emisie. Particulele de 30 pana la 100 μm in diametru se vor aseza la cateva sute de metri de drum, depinzand de conditiile atmosferice. Particulele mai mici au viteze mult mai mici de depunere gravitationala si sunt mult influentate de turbulenta atmosferica.
„Factorii meteo au actiune determinanta in transportul prafului“, afirma Mihaela Caian, directoarea programului AirAware. In conditii de stabilitate atmosferica, praful are persistenta. Desi vremea nu poate fi controlata, problemele pot fi preintampinate prin consultarea zilnica a prognozelor meteo pentru a lua masuri imediate daca exista schimbari. In caz de conditii meteo extreme, cum ar fi vanturi puternice si umiditate scazuta, operatiunile din santier trebuie sa inceteze si toate zonele expuse trebuie acoperite sau tratate pentru ca praful sa nu fie spulberat.
Centura de praf
(Certitudine)
Se dorea a fi „verde-galbena“. In schimb, s-a ales praful de ea. In 2007 se vorbea despre o strategie de proportii, care viza un inel verde, lat de 2 kilometri, in jurul Capitalei. Ar fi trebuit plantati 200 000 de arbori in comunele Peris – 30 de hectare, Branesti – 30 de hectare, Darasti – 12 hectare, Vidra – 48 de hectare, Petrachioaia – 62 de hectare, Berceni – 41 de hectare si 1 Decembrie – 48 de hectare.
„Centura verde a fost gandita astfel incat Bucurestiul sa fie protejat de praf“, subliniaza Octavian Radulescu, de la Administratia de Lacuri, Parcuri si Agrement (ALPAB). Toate defrisarile ne expun prafului. Orice taiere implica oxigen mai putin si mai mult praf. Am ramas cu un sfert din terenurile impadurite pe care Capitala le avea acum 20 de ani.
Procedurile au fost insa reluate. Intrucat proprietarii nu sunt interesati de impadurirea terenurilor agricole si neagricole, Ministerul Agriculturii a elaborat un proiect de lege in vederea urgentarii procedurilor de expropriere pentru cauza de utilitate publica a terenurilor pe care se vor
realiza perdele forestiere de protectie. Se are in vedere plantarea a 248 de hectare pe raza localitatilor Bragadiru, Chiajna, Berceni si Buftea.
Insa… „Proiectele astea mamut nu se intampla“, afirma Florin Vasiliu, de la AEM. Sunt necesare resurse financiare substantiale si asentimentul
populatiei. Cele mai bune rezultate sunt asigurate prin participarea publicului.
Drumul molozului
(Certitudine)
Deseurile din constructii sunt abandonate in diverse locuri. Uneori, acest comportament este sanctionat, cum este cazul firmei General Construct&Consult. Aceasta a intarziat lucrarile de renovare a doua scoli si a abandonat deseurile in curti, iar inspectorii de Protectia Mediului din cadrul Primariei Sectorului 4 au intervenit.
Aceste situatii sunt totusi rare si, pana se vor aplica masuri drastice, practicile raman aceleasi. Molozul „creste“ pe strazi si in jurul Capitalei, umpland campurile.
„Majoritatea deseurilor din constructii sunt duse la gropile de gunoi“, ne atrage atentia prof. Robu. Betoanele rezultate din demolari pot fi reutilizate ca betoane de clasa joasa. Ele ar trebui concasate si utilizate ca agregate. De obicei, in Bucuresti nu se face acest lucru.
„Betoanele concasate sunt mai bune decat balastul. Noi folosim un concasor mobil, cu care mergem din santier in santier“, explica Ionel Voinea, director al Voinea Mondial Construct. Materialul rezultat din demolari se foloseste la infrastructura, terasamente, drumuri, umpluturi pentru fundatii, avand un grad de compactare foarte bun.
Deocamdata, nu avem vreo statie fixa de concasare si sortare, dar vestile sunt bune. Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile va elabora un proiect de hotarare de guvern privind depozitarea si reciclarea deseurilor rezultate din demolarea constructiilor. Firmele de constructii vor avea datoria de estimare si raportare a cantitatii de deseuri rezultate in urma demolarii constructiei. Agentia de Protectia Mediului va urmari daca deseurile sunt duse la depozite speciale. Fiecare oras va trebui sa aiba spatii de depozitare si reciclare ale deseurilor rezultate din demolarea constructiilor.
Implicati efectiv in reciclarea deseurilor din constructii sunt Iridex Grup. „Primim materiale concasabile, dar ele sunt in cantitati mici si le reciclam pentru uzul propriu“, ne spune Mihai Moisa, directorul Iridex. In nord-vestul Bucurestiului, in zona Chitila-Chiajna exista o incinta complet izolata si la distanta de asezarile umane. Aici este locul in care se depoziteaza deseuri din constructii, iar praful nu se produce deloc.
„Reciclarea deseurilor din constructii reprezinta o alternativa buna“, explica prof. Ion Robu. Sunt insuficiente resursele naturale pentru materialele de constructii. In plus, distantele de parcurs sunt mari, iar transportul creste costurile. Oportunitatile de reutilizare si reciclare a deseurilor din constructii si demolari depind de abilitatea de prelucrare a deseurilor combinate sau separate. Materialele principale care pot fi valorificate din deseurile din constructii si demolari sunt:
- materialul excavat (sol, nisip, pietris, argila, argila grasa, roci)
- materialul de la constructia drumurilor (bitum, smoala, pavaj, nisip, pietris, roci zdrobite)
- materiale de la constructia sau demolarea cladirilor (sol, ciment, tigle, caramizi, beton, ipsos, lemn, metale, sticla)
- materiale de pe santierele de constructii (lemn, plastic, hartie, carton, metale, cabluri, solutii de lacuit si vopsit)
Aceste deseuri pot fi prelucrate la dimensiunile dorite, cu conditia ca acestea sa nu fie contaminate, si pot fi utilizate la construirea de drumuri, ca materiale de umplutura, la umplerea minelor goale si dezafectate, la acoperirea straturilor de deseuri de pe depozite, la fabricarea de caramizi si a
altor materiale de constructii. Deseurile rezultate de pe santierele de constructii – ca de exemplu lemnul, plasticul, hartia si cartonul – pot fi valorificate energetic.
Strategia antipraf
(Scenariu optimist)
In constructii, protectia ar trebui sa fie maxima. Masurile sunt multiple si inca neaplicate. Sunt trei principiile are stau la baza managementului prafului: prevenirea producerii (prevention), limitarea extinderii (supression) si izolarea surselor (containment).
Masurile preventive vizeaza indepartarea periodica a materialelor producatoare de praf. Ne referim inprincipal la curatarea suprafetelor si la manipularea adecvata. Un exemplu de buna practica este compania Dedeman. „Am curatat rotile masinilor care ieseau din santier“, declara Vali Stanciu, manager de proiect la Dedeman.
Zona de constructie trebuie inchisa si protejata cu panouri. „Sa se foloseasca prelate care izoleaza incinta“, sfatuieste prof. Robu. „Pentru a stopa praful am utilizat plase de protectie“, confirma Stanciu.
„Acolo unde se lucreaza in flux continuu, praful trebuie absorbit cu pompe“, ne atentioneaza si Dan Cociorva, dr. ing. in inginerie civila la ICIM. El trebuie sa fie ulterior transportat in saci de aspiratie.
Tehnicile de control pentru sursele de praf implica, in general, udarea, stabilizarea chimica sau reducerea vitezei vantului de suprafata cu bariere (windbreaks) sau inchiderea/ etansarea surselor. Udarea, cea mai intalnita, si, in general, cea mai putin scumpa metoda furnizeaza doar control temporar al prafului.
Folosirea produselor chimice pentru a trata suprafetele expuse asigura stoparea prelungita a prafului, dar poate fi costisitoare, poate avea efecte adverse asupra vietii animalelor si a plantelorsau poate contamina materialul tratat.
Pentru a contracara efectele nocive ale prafului avem nevoie de verde. Defrisarile trebuie limitate si apoi reinstalarea vegetatiei sa se efectueze la timp.
Un bun plan de management al prafului are in vedere cantitatea de praf emisa, durata emisiilor, caracteristicile prafului, impactul asupra mediului si punctul de vedere al comunitatii.
