O proporție semnificativă a populației urbane din Europa trăiește în orașe unde standardele de calitate a aerului, impuse de UE pentru protecția sănătății umane, sunt depășite în mod regulat. Poluarea aerului continuă să aibă efecte semnificative asupra sănătății europenilor, în special în zonele urbane. Aceste efecte asupra sănătății generează costuri economice, scurtând durata vieții, crescând cheltuielile medicale și reducând productivitatea prin pierderea zilelor de muncă. Poluanții cu cele mai grave efecte asupra sănătății umane sunt particulele în suspensie, dioxidul de azot și ozonul la nivelul solului. Cum se prezintă calitatea aerului în România și ce legislația are țara noastră privind amprenta de carbon? Iată tot ce trebuie să știi.
Aerul din România – pe ce loc ne situăm în Europa
Indicele de poluare din România a crescut de la an la an începând din 2016, conform unui raport realizat de Airly. Până în 2024, indicele de poluare din țară a fost măsurat la 58,9, reprezentând o ușoară creștere față de indicele înregistrat în 2023.
Covasna, Ilfov și Iași – printre cele mai poluate județe din România. Harghita și Galați se pot lăuda cu cea mai mică concentrație anuală de particule PM10 din țară.
Cele mai ridicate niveluri de poluare cu particule se înregistrează în lunile reci, din cauza arderii combustibililor solizi și a condițiilor atmosferice care favorizează poluarea. Din acest motiv, clasamentul județelor pentru perioada de încălzire este calculată de la începutul lunii noiembrie 2020 până la sfârșitul lunii februarie 2021.
Mai multe județe – în special București, Dolj și Iași – au înregistrat o creștere substanțială a nivelului de poluare măsurată după includerea senzorilor Airly. Acest lucru demonstrează că măsurătorile oficiale din acele zone au au fost subestimate, în principal din cauza parametrilor de localizare a stațiilor de monitorizare.
S-au luat în considerare datele furnizate de peste 200 de senzori Airly amplasați în întreaga țară, precum și de stațiile de referință naționale existente.
S-au măsurat particulele PM10, cel mai comun poluant monitorizat, generat in principal de arderi, incalzirea cladirilor și transportul pe baza de carburant diesel.
Concentrațiile ridicate de PM10 (particule inhalabile cu diametre de 10 micrometri sau mai mici) contribuie la apariția sau intensificarea simptomelor bolilor respiratorii și cardiovasculare.
Acestea favorizează formarea tumorilor la nivelul plămânilor, gâtului și laringelui și pot duce la o greutate mai mică la naștere a nou-născuților.
Organizația Mondială a Sănătății descrie calitatea aerului din România ca fiind „moderat nesigură”. Explicat, calitatea aerului este variabilă și se înrăutățește semnificativ iarna, în principal din cauza încălzirii individuale și a emisiilor din trafic.
CITEȘTE ȘI: Poluarea aerului monitorizată privat – autogolul eșecurilor sistemice
Potrivit raportului „Calitatea aerului în Balcani și România”, publicat de Airly în 2020, alte surse importante de poluare includ industria minieră, generarea de energie și procesarea alimentelor.
Poluarea aerului în România: de până la cinci ori peste limitele sigure
Poluarea aerului din România depășește de până la cinci ori nivelurile considerate sigure, conform unui raport al companiei elvețiene de tehnologie pentru calitatea aerului IQAir.
Doar șapte țări din lume au respectat nivelurile sigure de poluare a aerului în 2023.
Raportul World Air Quality utilizează date de la peste 30.000 de stații de monitorizare din 134 de țări, teritorii și regiuni.
În 124 dintre acestea, nivelurile de PM2.5 (particule fine în suspensie) au depășit standardele de siguranță stabilite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Particulele PM2.5 pătrund adânc în plămâni și sunt asociate cu afecțiuni precum bolile cardiovasculare și pulmonare, hipertensiunea arterială, riscul crescut de astm, depresie, anxietate și moarte prematură.
Cele șapte țări care au respectat standardul de siguranță de cinci micrograme pe metru cub de aer (µg/m³) sau mai puțin au fost Australia, Estonia, Finlanda, Grenada, Islanda, Mauritius și Noua Zeelandă. De asemenea, Puerto Rico, Bermuda și Polinezia Franceză s-au încadrat în nivelurile sigure.
Situația în Europa
În Europa, Islanda a avut cel mai curat aer, cu un nivel de PM2.5 de 4µg/m³, urmată de Estonia cu 4,7µg/m³ și Finlanda cu 4,9µg/m³.
Raportul arată totuși o îmbunătățire în orașele europene față de raportul din 2022, 54% dintre acestea fiind clasificate cu niveluri sigure de poluare în 2023, comparativ cu 39% în anul anterior.
Croația a înregistrat cel mai mare progres, cu o scădere de peste 40% a nivelurilor medii anuale de PM2.5 comparativ cu 2022.
Green Report a scris despre exportarea a jumătate din plastic în afara UE, lucru care înseamnă implicit și exportarea noxelor din reciclare și, în special, din incinerare. Poți citi mai multe despre subiect AICI.
Care este nivelul țărilor și orașelor europene privind calitatea aerului
România se numără printre țările europene cu un nivel de poluare de până la cinci ori peste standardele sigure, alături de Moldova, Albania, Grecia, Turcia, Serbia și Muntenegru.
În 2019, Bucureștiul a înregistrat o medie anuală de PM2.5 de 18,4 µg/m³, situându-se în categoria de poluare „moderată”.
Printre principalele cauze ale poluării din Capitală se numără utilizarea excesivă a vehiculelor, în special a celor mai vechi, centralele pe cărbune, fabricile și alte situri industriale.
În plus, reducerea zonelor verzi în favoarea noilor construcții contribuie semnificativ la degradarea calității aerului.
De altfel, România a fost dată în judecată în urmă cu trei ani de către Comisia Europeană din cauza poluării. Țara noastră nu a respectat normele UE privind combaterea poluării industriale și nu și-a îndeplinit obligația de a adopta un program de control al poluării aerului.
„În primul caz, România nu a asigurat funcționarea a trei instalații industriale cu o autorizație valabilă conform Directivei privind emisiile industriale (Directiva 2010/75/UE) pentru a preveni sau reduce poluarea. În al doilea rând, România nu a adoptat primul său program național de control al poluării aerului conform Directivei (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici”,
au declarat reprezentanți ai Comisiei Europene.
În urmă cu patru ani, Curtea de Justiție a UE a condamnat România pentru eșecul de a reduce poluarea din București.
Cele mai grave probleme de poluare au fost raportate în Asia de Sud și Centrală, care găzduiesc primele 10 cele mai poluate orașe din lume. Bangladesh a ocupat primul loc, cu un nivel de PM2.5 de 79,9 µg/m³, de peste 15 ori mai mare decât standardul anual al OMS. Pakistanul s-a clasat pe locul al doilea, urmat de India.
În Europa, orașul Igdir din Turcia a înregistrat cel mai ridicat nivel de PM2.5, depășind standardul sigur de nouă ori!
Raportul World Air Quality subliniază că:
- reglementările stricte,
- educația publică
- monitorizarea atentă a calității aerului
pot contribui la reducerea poluării.
Printre măsurile recomandate se numără:
- reducerea arderii combustibililor solizi pentru încălzire,
- promovarea transportului ecologic
- și combaterea depozitelor ilegale de deșeuri.
Notă: PM10: particule inhalabile, cu diametre care sunt în general de 10 micrometri sau mai mici.
PM2.5: particule fine inhalabile, cu diametre care sunt în general de 2,5 micrometri sau mai mici. Cât de mic este un particul de 2,5 micrometri? Gândește-te la un fir de păr de pe capul tău. Firul mediu de păr uman are aproximativ 70 de micrometri în diametru – fiind de 30 de ori mai mare decât cea mai mare particulă fină.
Legislația din România privind amprenta de carbon
Trebuie precizat că PM10 și PM2.5 nu sunt gaze cu efect de seră, ci sunt particule fine de poluare, denumite și particule în suspensie. Acestea sunt de dimensiuni foarte mici și pot ajunge în plămâni și chiar în sânge, având efecte negative asupra sănătății, cauzând poluare, dar nu sunt implicate direct în încălzirea globală.
În schimb, gazele cu efect de seră (GES) sunt gaze care contribuie la schimbările climatice prin captarea căldurii în atmosferă. Acestea includ:
- Dioxidul de carbon (CO₂) – principalul gaz cu efect de seră, asociat în principal cu arderea combustibililor fosili.
- Metanul (CH₄) – emis în principal din surse agricole și deșeuri.
- Oxizii de azot (N₂O) – proveniți din agricultură, arderea combustibililor și procesele industriale.
- Gazul fluorurat – produse chimice industriale, utilizate în diverse aplicații, dar cu un impact semnificativ asupra schimbărilor climatice.
Aceste gaze au un efect direct asupra „amprentei de carbon” – termenul folosit pentru a descrie cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră generate de o activitate, un produs sau o persoană.
❗Notă: Măsurarea amprentei de carbon se referă în mod specific la GES, iar PM10 și PM2.5 nu sunt incluse în acest calcul.
Așadar, măsurarea amprentei de carbon include doar gaze cu efect de seră (GES) și nu particulele PM10 sau PM2.5. Deși ambele sunt forme de poluare, ele sunt diferite din punct de vedere al impactului lor asupra mediului și sănătății. PM10 și PM2.5 contribuie la poluarea locală a aerului, dar nu influențează direct schimbările climatice în același mod în care o fac gazele cu efect de seră.
O amprentă de carbon reprezintă cantitatea totală de gaze cu efect de seră (inclusiv dioxid de carbon și metan) generate de acțiunile noastre.
De exemplu, amprenta de carbon medie pentru o persoană în Statele Unite este de 16 tone, una dintre cele mai ridicate din lume. La nivel global, amprenta medie de carbon este mai aproape de 4 tone.
Pentru a avea cele mai bune șanse de a evita o creștere a temperaturilor globale cu 2℃, amprenta globală medie anuală de carbon trebuie să scadă sub 2 tone până în 2050.
Reducerea amprentei individuale de carbon de la 16 tone la 2 tone nu se realizează peste noapte! Prin adoptarea unor mici schimbări în acțiunile noastre, cum ar fi consumarea unei cantități mai mici de carne, reducerea zborurilor cu escale și uscarea hainelor la aer, putem începe să facem o diferență semnificativă.
Conform datelor din analiza „Cât poluează, de fapt, România? Indicatorii pe 5 direcții de poluare, comparativ cu alte state” publicate în 20 martie 2020 pe platforma cursdeguvernare.ro, în 2019, România a înregistrat o amprentă medie de carbon de aproximativ 4,09 tone de CO₂ per locuitor, situându-se sub media globală de 4,8 tone per persoană.
În 2021, la nivel global au fost eliberate 36 de miliarde de tone de dioxid de carbon.
Reprezentanții Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice au afirmat (pentru New York Times) că în atmosferă se află mai mult dioxid de carbon decât în orice alt moment din ultimii patru milioane de ani!
În 2023, România a emis 3,6 tone de CO2 per persoană, adică 68,24 milioane de tone de CO2, conform datelor furnizate de site-ul Our World in Data.
În România, legislația referitoare la amprenta de carbon și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră este aliniată cu reglementările Uniunii Europene și include mai multe acte normative:
- Legea nr. 24/1994 care ratifică Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) și angajează România la eforturi internaționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;
- Legea nr. 3/2001 care ratifică Protocolul de la Kyoto, și stabilește angajamente specifice pentru reducerea emisiilor.
- Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 care instituie schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU ETS) în România și care permițe companiilor să tranzacționeze certificate de emisii pentru a încuraja reducerea poluării. În plus, HG nr. 204/2013 modifică și completează HG nr. 780/2006, actualizând schema de comercializare a certificatelor de emisii pentru a reflecta noile cerințe europene.
- Regulamentul (UE) 2023/956 care introduce Mecanismul de Ajustare la Frontieră a Carbonului (CBAM), care impune un preț pentru emisiile de carbon ale bunurilor importate în UE, asigurând concurență echitabilă între producătorii interni și cei externi.
- Raport de sustenabilitate -Începând cu 2025, companiile mari din România vor fi obligate să întocmească rapoarte de sustenabilitate. Aceste cerințe se aplică firmelor cu peste 500 de angajați începând cu 2024 și celor care îndeplinesc două dintre următoarele condiții: active de minimum 25 milioane de lei, cifră de afaceri de minimum 50 milioane de lei sau mai mult de 50 de angajați. Aproape 5.300 de companii vor fi afectate de această reglementare, conform economica.net.
Măsura face parte din Directiva UE privind raportarea sustenabilității (CSRD), care impune raportarea aspectelor legate de mediu, drepturi sociale și guvernanță. În România, peste 5.000 de companii vor fi afectate de aceste cerințe până în 2026, iar țara noastră are un Cod al Sustenabilității, fiind printre puținele din Europa cu o astfel de reglementare.
CITEȘTE ȘI:
Cum contribuie rețelele sociale la amprenta de carbon globală
România trebuie să reducă cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră
