In tarile occidentale, bicicleta este vedeta transportului ecologic, mai ales in mediul urban.
In schimb, in Romania, biciclistii isi cauta inca drumul prin marile orase.
Elementele de infrastructura ciclista, formata din piste si parcari pentru biciclete, reprezinta in Romania doar exceptii. Nici Capitala nu ofera, din pacate, un exemplu pozitiv in acest sens.
“Din perspectiva economica sau culturala, Bucurestiul este pe primul loc in Romania. Cand vine insa vorba despre fenomenul ciclist, Bucurestiul nu mai este pe primul loc”, spune Corneliu Belciug, director de programe Green Revolution.
Infrastructura pentru biciclisti, cu fonduri europene
Ce-i drept, dintre toate orasele Romaniei, in Capitala circula cei mai multi biciclisti, dar asta se datoreaza doar faptului ca in capitala traiesc cei mai multi locuitori, nu si infrastructurii puse la dispozitia ciclistilor.
“Daca vorbim despre infrastructura, lupta e destul de stransa intre diferite orase. Oricare oras poate sa castige la un moment dat. De exemplu la Cluj-Napoca s-a introdus un sistem de bike-sharing automatizat, bazat pe fonduri europene. Dar chiar daca un oras ajunge sa aiba biciclete si infrastructura, nu inseamna ca merita neaparat o medalie. Noi urmarim un management al transporturilor, care sa imbine transportul public de suprafata cu bicicletele, cu traficul pietonal si, in cazul Bucurestiului, cu metroul”, spune Corneliu Belciug.
Starea infrastructurii cicliste este cunoscuta, in detaliu, de organizatorii marilor programe de bike-sharing din Romania. “Strict din punctul de vedere al lungimii pistelor pentru biciclete, Bucurestiul este pe primul loc, cu circa 70 de kilometri, urmat de Sibiu, Constanta si Timisoara. Dintre marile orase, la polul opus s-ar afla Iasiul, care a fost, in anul 2012, un mare santier”, explica Razvan Nastase, managerul proiectelor I’Velo si StudentObike, derulate de Green Revolution.
Datele sunt partial confirmate si de administratiile locale. De exemplu, Timisoara are 19 trasee cicliste, iar lungimea totala a acestora depaseste 50 de kilometri.
“Mare victorie” la Bucuresti: accesul interzis bicicletelor
In Bucuresti, situatia este mult mai neclara. In ultimii ani, s-au tot marcat piste pentru biciclisti, mai ales de-a lungul marilor bulevarde si in jurul marilor parcuri.
Aproape fara exceptie, pistele au fost trasate pe trotuar, ingustand zona rezervata pietonilor. Nici macar biciclistii n-au fost multumiti, pentru ca pe benzile dedicate lor au “rasarit” diverse constructii – legale sau ilegale, au fost parcate masini, s-au ivit gropi.
Raspunzand chemarii unor organizatii neguvernamentale, biciclistii din Bucuresti au inceput sa protesteze, cerand piste de calitate, trasate pe partea carosabila – nu pe trotuar. Autoritatile au reactionat pe jumatate, recunoscand ca unele piste trasate pe trotuar pun in pericol siguranta ciclistilor si a pietonilor. In anii 2011 si 2012, Politia Rutiera a Capitalei a confirmat ca o serie de piste sunt impracticabile, iar de-a lungul acestora au aparut indicatoare de tip “Accesul interzis bicicletelor”.
Potrivit Organizatiei pentru Promovarea Transportului Alternativ in Romania (OPTAR), lungimea pistelor declarate ilegale in Bucuresti depaseste 100 de kilometri, iar interzicerea utilizarii lor este prezentata drept o victorie.
Un alt reprezentant al societatii civile, George Culda, presedintele Asociatiei Bate Saua, este mai conciliant: „Intr-adevar, in unele locuri, cum ar fi Piata Romana si zona Cotroceni, pistele erau trasate pe trotuare foarte inguste. Dar pe Kiseleff, Aviatorilor, Calea Victoriei, Bulevardul Unirii, pistele sunt ok. Multi oameni au capatat curaj sa mearga pe bicicleta datorita acestor piste”.
George Culda spune ca nu exista o solutie unica – pe carosabil sau pe trotuar – pentru amenajarea de piste, intrucat in Europa exista nu unul, ci vreo noua standarde. Printre acestea se numara pista obligatorie pentru biciclete, contrasensul deschis bicicletelor, banda comuna pentru transport public si biciclete, pista pentru pietoni si biciclisti. In conditii de austeritate financiara, in Romania se pot amenaja piste cicliste folosind infrastructura deja creata, iar solutiile sunt doua: „Unde ai carosabil foarte mult – pista pe carosabil. Unde ai trotuar lat – pista pe trotuar”.
„Nu putem spune ca pistele sunt ilegale. Sunt neutilizabile”
O alta abordare exista la nivelul Directiei Transporturi, Drumuri si Siguranta Circulatiei din Primaria Municipiului Bucuresti. Directorul acesteia, Ion Dedu, lanseaza o intrebare retorica: “Cine a declarat pistele ca fiind ilegale? O instanta judecatoreasca? Nu. Deci nu putem spune ca sunt ilegale. Putem spune ca, pe anumite zone, sunt neutilizabile”. Potrivit directorului Ion Dedu, “majoritatea amenajarilor de pe piste au fost avizate de Sectoare, nu de Capitala, sau nu au fost avizate de nimeni”.
Directorul Dedu considera ca, in Bucuresti, solutia radicala pentru rezolvarea acestei probleme este realizarea unei infrastructuri cicliste pornind de la zero. Asemenea solutii exista deja, in stadiu de proiect, pe cateva bulevarde. De exemplu, Soseaua Pantelimon va avea piste cicliste intre benzile de trafic rutier si zona de parcare auto. O alta artera importanta, Bulevardul Uranus, va avea banda pentru biciclete langa bordura, pe carosabil.
Ideea unei piste comune pentru biciclisti si pentru transportul public, dupa modelul altor orase europene, va fi adoptata doar daca latimea benzii va permite vehiculelor RATB sa depaseasca bicicletele in conditii de siguranta.
Pe termen lung, bicicleta ar trebui sa devina un factor de crestere a mobilitatii la nivel regional. "Pistele pentru biciclisti nu trebuie sa se opreasca la limita municipiului Bucuresti. De-a lungul fiecarei artere de circulatie care iese din Bucuresti trebuie sa existe 20-25 de kilometri de pista pentru biciclete. Pe drumuri nationale, ele trebuie obligatoriu separate de traficul auto", subliniaza Ion Dedu.
Comentariile tale pot fi postate aici
Citeste si:
Ciclismul, noua atractie turistica a Romaniei
Reteaua I Velo asigura transportul ecologic
