Vechea meteahna a picnicarului roman de a-si lasa amprenta fetida asupra zonelor de iarba verde cotropite in weekend urma sa-si gaseasca „nasul” in asa-numita Lege a Picnicului, aflata nu demult pe masa Ministerului Mediului. Proiectul propunea o insumare a tuturor prevederilor raspandite prin vreo 15-20 de ordonante de urgenta, hotarari de guvern si ordine de ministru. Plus cateva reglementari noi care sa ne alinieze la standardele europene in domeniu.
In ziua in care a cazut guvernul, proiectul de lege mai astepta doar semnatura fostului ministru al mediului Nicolae Nemirschi, pentru a intra in dezbatere publica. Spre ghinionul miilor de zone verzi maculate de grataragiii cu ceafa groasa, proaspatul ministru Elena Udrea si-a descoperit brusc vocatia de ocrotitor al sistemului legislativ romanesc. Ea a respins ideea pe motiv ca prevederile exista deja, iar noua lege ar conduce la suprareglementare.
Ceea ce nu s-a obosit sa afle doamna ministru este ca prevederile existente in actuala legislatie se suprapun deja, iar unele se bat cap in cap. Initiativa ONG-ului Green Revolution nu ar fi facut decat sa le adune sub o singura palarie, oferindu-le coerenta si o mai mare vizibilitate.
Pentru ca in Romania nici macar cei care ar trebui sa aplice legea nu o cunosc, iar majoritatea interdictiilor ratacite pe la coada vreunei legi au fost ignorate pana acum. Ce sa mai vorbim despre cetatenii obisnuiti, care ar trebui sa mearga la picnic cu un compendiu legislativ la subrat.
Refuzul Elenei Udrea e cu atat mai inexplicabil cu cat, in calitate dubla de ministru al turismului si al mediului, ar fi avut ocazia sa faca un prim pas in directia dezvoltarii unui turism sustenabil.
Departe de a-l considera singura solutie, „Green Report” a dorit sa relanseze pe subiectul „legea picnicului” dezbaterea publica refuzata de Elena Udrea. In acest numar al revistei puteti citi argumente atat pro, cat si contra adoptarii unei noi legi, plus o viziune competenta a unor specialisti in legislatie.
Dezinteresul Ministerului Mediu pentru obiectul muncii sale – natura – este dovedit si de incapacitatea de a pune in functiune Agentia Nationala a Ariilor Protejate. Dupa cum puteti afla din „Green Report”, organismul a fost infiintat inca din 2008, insa n-a avut niciodata angajati. A ramas doar pe hartie, iar administratiile parcurilor si ariilor protejate au ajuns in incredibila situatie de a functiona ilegal pentru ca nu are cine sa le aprobe planurile de management si regulamentele de functionare.
La asta se adauga o noua procedura de infringement declansata de Comisia Europeana pe numele Romaniei, tocmai pentru nerespectarea angajamentelor de desemnare a ariilor protejate. In conditiile actualei crize politice, cand Ministerul Mediului a intrat in paralizie completa, problema risca sa ramana nerezolvata, iar contribuabilul roman sa fie iarasi bun de plata.
Dar, ca sa terminam intr-o nota mai optimista, va prezentam in sectiunea de business a revistei si un caz de bune practici. Culmea, la o companie de stat. De cativa ani, compania aviatica TAROM investeste bani si efort in programe pilot de reducere a consumului de combustibil, fiind deja solicitata sa ofere ”know how” altor companii din strainatate. Astfel isi mareste considerabil sansele ca in 2012, cand aviatia va intra in schema europeana de comercializare a emisiilor de carbon (ETS), sa depaseasca onorabil efortul financiar implicat. Asadar, se poate…
