Pentru a obtine sumele uriase necesare modernizarii industriei, conducerea comunista a Romaniei uza de santajul ecologic si moral. Pentru regimul comunist din Romania, combaterea incalzirii globale si a poluarii reprezentau pretexte perfecte pentru a incerca sa stoarca bani de la bogatii din Vest.
Ziarul “Scinteia” din 30 martie 1989 avea pe ultima pagina un articol foarte mare cu titlul “Dimensiunea politica a dilemelor ecologice” in care, sub semnatura lui Romulus Caplescu, era prezentata pozitia conducerii comuniste a Romaniei fata de problemele ecologice la nivel global.
“Romania socialista acorda un rol important adoptarii unei strategii globale pentru a se opri inrautatirea situatiei ecologice pe plan mondial”, se afirma in deschiderea materialului, spusa intarita cu un citat din “geniul Carpatilor” – “Apararea mediului inconjurator reprezinta astazi una din cele mai importante probleme pentru toate popoarele si toate zonele”.
Imediat dupa aceste declaratii insa, venea prima precizare: conducerea Romaniei vedea rezolvarea problemelor ecologice direct legata de sistarea cursei inarmarilor, a experientelor nucleare si, mai ales, de “lichidarea subdezvoltarii si o mai buna organizare a relatiilor dintre state”.
Capitalismul imoral, pus la plata
Dupa o lunga insiruire a tuturor problemelor ecologice majore la nivel mondial, in special a efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon, materialul ajunge la scopul principal, mesajul destinat celor care citeau cu atentie oficiosul Partidului Comunist Roman.
Vorbind despre costurile foarte mari pe care le presupune introducerea noilor tehnologii, nepoluante, materialul indica fara ezitare destinatarii notei de plata pentru modernizare: tarile industrializate care, “datorita dezvoltarii capitaliste haotice, sint principalele vinovate de poluarea atmosferei”.
Din aceasta cauza, era pozitia Romaniei, tarile respective “nu au autoritatea morala sa pretinda din partea tarilor sarace sa suporte sacrificiile”. Concluzia era comunicata fara ezitari si floricele: “Spiritul de echitate impune crearea, prin contributiile statelor industrializate, a unui fond international in vederea acoperirii acestor costuri”.
In finalul articolului este prezentat, pe scurt, un proiect pentru atenuarea efectului de sera, prin reducerea consumului de combustibili fosili, sporirea eficientei centralelor nucleare si studirea fenomenelor atmosferice. Costul estimat al proiectului, pentru trei ani, era de 5 miliarde de dolari. “O suma, in fond, minima, in comparatie cu cele 1.000 de miliarde de dolari irositi anual pe inarmari”, concluzioneaza materialul.
Murdari si flamanzi
Daca pe plan international se declara un sustinator fervent al masurilor ecologice, pe plan intern Ceausescu nu dadea doi bani pe acestea. Romania avea o colectie inspaimantatoare de pete negre pe harta ecologica, nume precum Copsa Mica, Zlatna sau Baia Mare devenind sinonime ale poluarii si practicilor industriale iresponsabile.
In majoritatea tarii, apele freatice erau poluate cu azotati, folositi in agricultura si cu diverse substante chimice, provenite din haldele de deseuri industriale, care acopereau mii de hectare.
Romulus Caplescu, autorul articolului din “Scinteia”, ne-a declarat ca, in 1989, Romania era, din punct de vedere economic, la pamant. Renuntarea la clauza natiunii celei mai favorizate, combinata cu eforturile uriase pentru plata integrala a datoriei externe si cu ineficienta conducerii centralizate, falimentasera economia.
Acesta era unul din motivele pentru care conducerea tarii incerca sa impuna pe plan international principiul conform caruia tarile bogate trebuie sa plateasca inlocuirea tehnologiilor poluante din tarile in curs de dezvoltare, cu unele nepoluante.
“Nici rusii nu erau prea interesati sa cheltuiasca o gramada de bani pe tehnologie curata din punct de vedere ecologic, asa ca nu puteam rata un asemenea prilej de a-i impunge, indirect, asa cum era politica noastra atunci. Adevarul este ca Romania nu avea de unde sa mai dea bani pentru modernizarea industriei. Ceausescu nu voia sa mai imprumute, pentru ca abia achitasem datoria externa si, oricum, imprumuturile externe erau scumpe pentru noi, asa ca incerca sa obtina bani pentru reducerea poluarii, care afecta pe toata lumea. In plus, justifica si lipsa masurilor de reducere a poluarii, care ni se cereau, prin saracie si prin argumentul ca, moral, Occidentul ar trebui sa plateasca”, a spus Romulus Caplescu.
