Ministerul Mediului intentioneaza o prima tranzactie cu disponibilul de aer curat impreuna cu guvernul olandez, spune Dumitra Mereuta, director Schimbari Climatice in Ministerul Mediului
Adevarul: Ce facem concret pentru atingerea celor trei "20"?
Dumitra Mereuta: Toate cele trei tinte, reducerea cu 20% a emisiilor de CO2, cresterea cu 20% a energiei provenind din surse regenerabile si cresterea cu 20% a eficientei energetice, trebuie sa fie atinse pana in 2020. Asta in cazul in care nu se ajunge la un nou acord international, sub prevederile celui de la Kyoto. Toate sunt legate intre ele.
Principala activitate responsabila de cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera este aceea legata de activitatea energetica in general – tot ce inseamna arderea combustibililor fosili pentru producere de energie electrica, termica sau pentru procesele industriale. Tot aici intra si transporturile. Reducerea gazelor cu efect de sera inseamna sa se schimbe ceva in tehnologii. Unde ne aflam noi?
Romania are potential in ceea ce inseamna surse regenerabile de energie. Trebuie gasite mecanismele care sa sprijine promovarea investitiilor in aceste surse si e nevoie sa existe o garantie pentru recuperarea lor. Aici avem deocamdata o problema a acceptarii contractelor pe termen lung in preluarea energiei verzi in sistem. Lipsesc strategiile.
Cum credeti ca vom ajunge la finish in 2020? Vom avea temele facute?
Anii trec foarte repede. Daca nu intelegem singuri lucrurile acestea vom fi obligati sa le intelegem. Spre exemplu, ceea ce inseamna stimularea investirii in eficienta energetica in sectoarele industriale. In urma cu o luna s-a semnat o scrisoare de intentie intre ministrul economiei si finantelor si ministrul mediului cu trei patronate cu cel al cimentului, cu al materialelor de constructii si cel al mobilei.
Deci ambele parti – guvern –patronate – inteleg ca avem o problema, urmand ca ulterior sa se gaseasca formule concrete pentru stimularea investitiilor in eficienta energetica.
Legat de activitatea in relatie cu mediul-emisii de gaze in aer sau ape, daca exista reglementarile UE preluate in legislatia nationala si obligativitatea legislativa, atunci e foarte posibil sa se ajunga la inchiderea unor societati, daca nu respecta conditionarile. Evident nu asta e de dorit.
Cat de deschisi suntem fata de comertul cu aer curat?
Posibilitatea de a comerciliza acest disponibil o au si alte state membre noi ale UE, dar si Rusia sau Ucraina. Cantitatea atribuita este asigurata de articolul 17 al Protocolului de la Kyoto. Sunt foarte multe tari interesate sa cumpere engros aceste reduceri de emisii. Pana in acest moment, pe plan international nu s-a realizat o astfel de tranzactie inca.
Romania a semnat anul trecut in mai o scrisoare de intentie cu guvernul Olandei prin ministrul mediului. Acesta titra ca la nivel politic agream ideea sa intram intr-o astfel de tranzactie. Tranzactionarile cu disponibil de cantitate atribuita cel mai fair se pot realiza printr-o schema de investitii "verzi".
In strategia noastra privind schimbarile climatice, Romania isi propune sa faca o astfel de tranzactie si suntem in faza de a emite un act normativ prin care sa fie definite clar si procedurile prin care vor fi folosite aceste fonduri si categoriile de proiecte in care sa mearga aceste fonduri.
Dar va spun cinstit ca suntem in stand-by pentru ca nu avem capacitatea, in sensul ca in acest departament de schimbari climatice suntem prea putini.
De cand functioneaza departamentul de schimbari climaterice in cadrul ministerului?
S-a infiintat in 2005 ca departament, acum este o directie in cadrul directiei generale de dezvoltare dura¬bila, care pe schema are 13 posturi, dar in realitate suntem doar sase si cu un astfel de numar mic de personal nu ai timpul necesar sa acoperi eficient toata problematica schimbarilor climaterice.
Asta va impiedica sa elaborati si niste strategii proprii legate de efectele schimbarilor climatice?
Da, nu exista o strategie proprie a ministerului privind schimbarile climaterice sau a departamentului nostru, pentru ca nu sunt lucruri pe care sa le rezolvam singuri. Aici e vorba de comunicare institutionala sau de lucru impreuna cu Ministerul Eco¬nomiei si cel al Agriculturii.
Noi comunicam foarte mult la intalniri pe aceasta tema, dar cand fiecare se intoarce in ministerul lui isi vede de treburile proprii si la subiectul acesta se mai gandeste cand este din nou invitat la grupul de lucru. Aici sta problema.
Cat de dinamica e piata autohtona a certificatelor de emisii de gaze?
Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera este o directiva europeana si este obligatorie. Schema noastra limiteaza anual cantitatea de CO2 pe care diverse instalatii le pot evacua. Sub aceasta schema intra doar instalatiile din zona de combustie si de peste 20 MW instalati, din zona metalurgiei, a cimentului, a sticlei, ceramicii si a hartiei.
Prin aplicarea schemei, fiecarei instalatii i se permite sa emita o anumita cantitate de CO2, exprimata in tone, o tona fiind echivalentul unui certificat. Daca operatorul se incadreaza sub acest prag stabilit, el poate comercializa liber pe piata. Din pacate, operatorii nostri sunt cam reticenti fata de aceasta schema.
Piata nu este suficient de fluida, sunt probleme si in celelalte noi state membre. Dar ai nostri o vad ca pe o corvoada. Poate ca managerii ar trebui instruiti si prin prisma CO2-ului.
O alta problema aici este monitorizarea. Pe parcursul unui an, operatorul este obligat sa monitorizeze emisiile, iar la sfarsitul anului trebuie sa prezinte la Agentia Nationala pentru Protectia Mediului un raport supervizat de o entitate independenta, acreditata in acest scop. Monitorizarea nu este o chestiune ieftina, plus ca sunt si putine astfel de laboratoare. Mai mult, nu avem niciun verificator acreditat care sa controleze la randul lui aceste planuri de monitorizare.
Pentru mai multe informatii vizitati Adevarul
