Politica Uniunii Europene obliga statele membre sa reconsidere problema deseurilor astfel incat, in cel mai scurt timp, tot ce aruncam sa fie refolosit.
Inca de la inceputul acestui an, Parlamentul European a incercat sa scape Uniunea de pericolul de a se scufunda in propriile gunoaie.
Legile de mediu adoptate la Bruxelles prevad ca nivelul productiei de deseuri ar trebui sa fie stabilizat, pana in anul 2012, la nivelul preconizat pentru 2008. In plus, statele membre se confrunta si cu noi limitari in domeniul gestionarii deseurilor.
In multe tari se fac studii, se cauta solutii. Intre cele descoperite deja se numara ideea unui inginer olandez, care a initiat un nou mod de abordare a problemei. W.M. Sierhuis a considerat ca gunoiul este o materie prima si, in loc sa fie aruncat pe campuri, trebuie sa fie folosit. Pornind de aici, cercetatorul a proiectat si a realizat, cu banii primariei din Amsterdam, cea mai mare centrala electrica din lume ce foloseste drept combustibili gunoaiele.
Dupa o analiza atenta, oficialii de la Bruxelles au decis ca cea mai buna solutie este eliminarea gropilor de gunoi, pana cel mai tarziu in 2020, pentru ca altfel ele vor fi mereu o solutie ieftina si tentanta pentru municipalitati. In Europa, de pilda, in fiecare an, sunt produse 3,5 tone de deseuri pe cap de locuitor. Din imensele cantitati de gunoaie produse de europenii care stau in orase, 49% ajung la gropi de gunoi si numai 33% sunt reciclate.
Romania face parte dintre statele care trag inapoi aceste statistici. Si nu doar ea. In general, noile state membre ajung la o rata de trimitere a deseurilor la groapa de gunoi in proportie de 90%, doar 10% luand calea reciclarii.
In Olanda insa, 89% din deseuri sunt reciclate si numai 11% merg la gropile de gunoi. Din cauza acestor diferente imense, Comisia Europeana a prevazut tinte diferite pentru statele membre. Romania, de pilda, a primit derogari in ce priveste nivelul de reciclare a deseurilor. Pana in 2010, rata de reciclare a deseurilor trebuie sa ajunga la 48%, iar pana in 2012, la 50%.
Banii vin de la Bruxelles
Pentru ca politicile de mediu sunt considerate prioritare, cea mai mare parte a banilor necesari construirii de incineratoare va veni de la Bruxelles.
Incepand din 2008, sumele alocate pentru politicile de mediu pot fi deja accesate si guvernul roman are, din acest punct de vedere, doar datoria de a folosi acesti bani intr-un mod cat mai eficient cu putinta. Pana aici totul e foarte clar. Avem bani si trebuie sa luam masuri.
Desfiintam gropile de gunoi, pentru ca sunt veritabile focare de infectie si o sursa imensa de poluare a solului. Inchidem incineratoarele primitive, care, desi ard deseurile, nu fac decat sa mute poluarea, de la nivelul solului, la nivelul aerului. Dar ce punem in loc?
Solutia recomandata este utilizarea gunoiului drept materie prima intr-un nou tip de industrie, bazata pe principiul: deseurile sunt valoroase, deci trebuie sa le folosim, nu sa le aruncam.
Din acest punct de vedere, experienta unor tari ca Olanda, Franta sau Norvegia ne poate fi de mare folos.
Aurul din gunoi
La Amsterdam, de pilda, uzina electrica pe baza de gunoaie a intrat in functiune in anul 1993.
Conform celor care au construit-o, ea a intampinat numeroase dificultati de ordin practic in primii ani de existenta. „Noi am facut o multime de greseli inainte de a obtine performantele de azi. Ar fi pacat ca si altii sa le repete. Orice specialist dornic sa dezvolte astfel de tehnologii e bine-venit la Amsterdam.
Tarile de Jos au o experienta de management eficient al gunoaielor de aproape 85 de ani", spune mandru inginerul Sierhuis.
Performantele uzinei create de el se exprima mai bine in cifre. Astfel, din cantitatea totala de gunoaie care intra pe poarta uzinei, numai 11% merge la asa-numitele gropi de gunoi, sub forma unui pamant ars, ce poate fi utilizat pentru asanarea zonelor degradate de inundatii.
Restul se transforma in energie electrica si termica (prin arderea biogazului care transforma apa in aburi, iar acesta invarteste turbina generatorului si apoi incalzeste un intreg cartier din Amsterdam), cenusa usoara (care se incorporeaza in asfalt), cenusa grea (folosita la fundatia drumurilor sau la turnarea pavelelor folosite la construirea trotuarelor) si importante cantitati de metale. Per total, uzina aduce un profit anual de 100 milioane de euro.
Gunoiul este, initial, separat
Trebuie spus ca ambalajele de plastic sau de sticla nu sunt incluse in deseurile care se ard in acest tip de uzina, ele fiind colectate separat de catre compania care aduna gunoiul menajer din Amsterdam.
Deseurile de sticla se pun intr-un container special, montat la intrarea in supermarketuri, fiind separate in functie de culoare: sticla alba, verde si maro.
Obiectele din materiale plastice sunt colectate, ambalate si trimise in China, care importa astfel de ambalaje si le transforma in „pelete" (firimituri de plastic), ce pot fi folosite pentru turnarea unor noi obiecte din plastic.
Eficienta unei astfel de uzine este asigurata de un sistem foarte eficient de curatire a cuptoarelor. O firma specializata detoneaza, din cand in cand, cantitati mici de dinamita, tot ceea ce se depune pe pereti fiind imediat inlaturat.
Inginerul W.M. Sierhuis e convins ca acest sistem este, deocamdata, cel mai eficient din lume. „Am dovedit ca gunoiul e cel mai bun minereu. Metalele pe care le extragem le vindem foarte bine, iar restul materialelor sunt achizitionate la preturi corecte de catre firme de profil cu care municipalitatea din Amsterdam a facut contracte prealabile. Per total, avem un profit de 100 milioane de euro pe an, iar primaria e foarte multumita", explica el.
Materiale refolosite
In zonele de recuperare a substantelor chimice prezente in aer se produc mai multe substante vandabile. Astfel, acidul clorhidric, care ar coroda imediat instalatia, se transforma in clorura de calciu si se trimite catre fabricile de asfalt, unde se incorporeaza in stratul final al soselelor, intrucat este o substanta cu rol in impiedicarea formarii ghetii pe timpul iernii.
Apoi se recupereaza sulful, sub forma de dioxid de sulf, care se foloseste la fabricarea gipsului, atat de necesar in constructii. Metalele se scot din prima cenusa, anual reusindu-se obtinerea a peste 17.000 tone de metale, feroase si neferoase, intre care se numara si aurul, ce reprezinta cam 1% din intreaga cantitate.
Uzina functioneaza dupa un ciclu tehnologic studiat atent
Doar in zona unde camioanele isi descarca „marfa" miroase a gunoi (1). Dar nu ca la o groapa de gunoi. Incinta in care se colecteaza gunoiul adus din oras are usi metalice automate, care se inchid imediat ce masinile de gunoi si-au golit continutul (2). In hala gunoaielor lucreaza un singur angajat, care poarta pe figura o masca de gaze, pentru ca este necesar un om la coordonarea bratului macaralei (4).
Marele cleste de metal poate prinde aproximativ 8 tone la un singur transport. Cu ajutorul macaralei se pune gunoiul pe rampa (5), de unde acesta aluneca direct pe grilajul cuptorului de uscare (7).
Desi scopul primului cuptor este de a usca gunoiul, o buna parte din el chiar arde si cenusa colectata se strange intr-un container special (8). Deasupra se afla furnalul in care gunoiul, suflat de niste compresoare de aer, arde la temperaturi de pana la 11.000 de grade Celsius (6), incingand instalatia de producere a aburilor (16).
Ca la orice termocentrala, aburul actioneaza o turbina (17) care genereaza curent electric, iar restul e trimis prin conducte catre cartierul New West, unde incalzeste 120 de birouri si 25.000 de locuinte. Sistemul de distributie este inchis si apa racita se intoarce in centrala, fiind folosita la racirea sistemului (20).
Dioxinele sunt descompuse
Cand gunoiul partial ars ajunge in zona de iesire din cuptorul principal (14), unde – apropo – e carat de benzi transportoare alcatuite din materiale termorezistente, se face o noua incalzire a acestuia, astfel incat sa fie arse complet dioxinele.
Consumul suplimentar de energie, necesar pentru eliminarea dioxinelor, a fost impus printr-o lege de mediu, care nu permite eliberarea in atmosfera a acestor substante toxice. Scandalul dioxinelor, din anii ’80, cand s-a constatat ca vitele din Olanda se imbolnaveau pe capete din cauza toxinelor din iarba, a generat masuri aspre si noua uzina, ridicata in 1993, a tinut cont de noile pretentii ale autoritatilor.
Azi, din furnalul uzinei de ars gunoaie nu mai iese decat aburul rezidual (12), centrul de control al aerului evacuat (13), unde se fac analize chimice zilnice, fiind o garantie in acest sens. Analizele sunt facute de autoritatile de mediu, nu de angajatii uzinei.
Pentru mai multe informatii viziteaza Adevarul
