Schimbarile din ultimii 20 de ani au alterat moral si spiritual societatea romaneasca. De aici si pana la atitudinea distructiva fata de natura si bunurile publice n-a mai fost decat un pas. Gunoaiele, manelele date la maximum si bataile din intersectii au devenit rutina pentru romani. Specialistii arata ca aceste atitudini sociale se propaga de la varf spre baza.
Ora 20.00, vineri seara, Piata Unirii. O adunatura pestrita aglomereaza trotuarul, dinspre magazin. Doi, trei motociclisti tureaza motoarele la maximum pentru a-si face loc printre gura-casca.
Baietasi cu ciorapi murdari trasi peste pantalonii de trening si incaltati cu ghete de fotbal cu crampoane scuipa coji de seminte si ranjesc admirativ la „smecherii” pe doua roti.
Multimea intra in delir cand unul dintre motociclisti se apropie de o fata draguta si accelereaza de ii sparge timpanele. Un grup de „emo” are ghinionul sa se intample prin zona. „Fratii mei!!! Ia veniti voi incoa`!”, striga un alt „smecher de Unirea”. Ce urmeaza nu e greu de ghicit: suturi in spate si scatoalce venite ca o ploaie.
Bastoane, seminte si cafea
Doua strazi mai incolo, la cativa pasi de centrul istoric al Bucurestilor, sta parcata o duba a Jandarmeriei. Usa laterala este deschisa. In fata ei, in picioare, stau trei jandarmi. Alti doi sunt asezati pe prag. Soferul vorbeste agitat la telefon, folosind onomatopee si substantive pervertite: „Fratioareee, i-am dat, poooc!, una-n gura!”. Sunt imbracati si echipati regulamentar, cu toate cele de trebuinta incinse la catarama. Nu par a fi in pauza, dar nici in misiune. Se poarta ca si cum s-ar afla in propriile locuinte.
Toti sparg de zor seminte si discuta. Pe jos, un covor de coji. Langa masina, cateva pahare de plastic, de unica folosinta. Bausera cafea, in asteptarea chefliilor artagosi.
50 de ani de anormalitate plus tranzitia
Psihologii si sociologii cred ca, „in contexte sanatoase”, cum ar fi mediile occidentale, romanii obisnuiti nu se comporta necivilizat, ba dimpotriva, incearca sa preia cat mai mult din atitudinea celor cu care intra in contact. Deseori, problemele apar cand conationalii nostri revin in tara, aici unde totul este „la mica intelegere”.
Autoritatea de stat ramane un concept ostil sau, in cel mai bun caz, abstract. Proprietatea publica inca mai este perceputa ca fiind a nimanui. Motivul? Atrofierea, in aproape jumatate de veac de comunism, a reflexului de a participa la viata comunitatii.
Nu avem partide care sa ne reprezinte
Din punctul de vedere al politologului, Romania sufera din pricina faptului ca partidele politice sunt multiplicate de factiuni interne ce-si disputa accesul la resurse in numele intereselor particulare.
Increngatura de afaceri obscure din zona publica a determinat mimarea actului de guvernare, demnitarii rezumandu-se la jocuri de imagine menite sa le creasca zestrea electorala.
Din perspectiva teologica, Romania se arata poluata mental si spiritual, pe acest fond aparand si lipsa de respect fata de natura. De la defrisarile masive pana la deversarea deseurilor in ape, actiunile distructive ecologic au la baza diluarea reperelor morale. Au contribuit Doina Balusescu, Francisca M. Catana, Cristina Bucureasa
Comentarii: „Decalogul“ murdariei
„Murdaria“ la nivel psiho-social se exprima in urmatorul „Decalog al Murdariei Psiho-Sociale“:
1. incapacitatea de a aprecia valoarea, mai ales a altuia
2. incapacitatea de a te bucura de succesul celuilalt
3. lipsa unei autoevaluari obiective, autoevaluare care, atunci cand este neplacuta pentru tine, duce la mecanisme defensive ca mistocareala, negarea, murdarirea si/sau afectarea celuilalt mai valoros
4. ipocrizia, ignoranta si lasitatea, caracteristice, cum remarca psihologul Constantin Radulescu Motru, unui segment larg de intelectualitate romaneasca
5. neseriozitatea, superficialitatea, lipsa cultului pentru munca si smecheria
6. pizma, invidia si razbunarea
7. lipsa sentimentului de tragic profund si a sacrificiului
8. lipsa trairii unei anxietati existentiale reale
9. caricaturizarea pragmatismului
10. lipsa unui cadru axiologic individual si/sau national care adesea duce la:
a) angajamente care aduc beneficii pe termen scurt, in dauna unei perspective pe termen mediu si lung (vezi coalitiile la nivel de individ, grup, national etc.) si/sau b) o superficialitate care nu asigura sens si semnificatii stabile in viata.
„Sa ne faca altii curat!“
Uneori am impresia ca Romania este tara lui „sa vina cineva sa ma ajute“. Sa vina cineva sa-mi faca curat pe strada, in gradina, pe dealuri, pe marginea soselelor. Si asta deoarece cu totii aruncam tot ce credem ca nu ne mai este necesar, mai degraba din goana masinii decat la un cos de gunoi.
De aceea cred ca Romania este o tara acoperita de pungi de plastic si peturi, pentru ca ne asteptam ca o mana de oameni (voluntarii unor ONG-uri) sau cineva de la vreo firma de salubritate, daca nu cumva o echipa de la guvern, sa vina sa stranga in urma noastra. Iar noi sa ne culcam linistiti ca avem si dealuri, si munti, si ape, si mare, prin urmare avem o tara frumoasa. Frumoasa fara discutie. Insa nu curata. Si atunci ce ne ramane de facut?
Decidentii, dezinteresati
Din punctul meu de vedere exista o tendinta la nivelul factorilor de decizie ca pe legislatia de mediu, mai ales atunci cand vine vorba despre constructii, sa lase mici portite, de care apoi sa profite din plin. Pe de alta parte, o responsabilitate uriasa le revine autoritatilor locale, care, de cele mai multe ori, isi motiveaza inactivitatea invocand lipsa mijloacelor financiare.
Or, acest lucru este, de multe ori, un pretext. Ar trebui sa mearga mai departe, sa solicite sprijin si sa se implice pentru minimalizarea anumitor impacte. O alta problema tine de faptul ca, in general, majoritatea celor cu putere de decizie sunt formati inainte de ‘89 sau in perioada aceea de incertitudine de dupa ‘90 si s-au obisnuit cu metehnele acelor vremuri.
Curat-murdar!
Primul lucru care te frapeaza cand vizitezi Estul este discrepanta teribila intre interiorul apartamentului si holul blocului. Diferenta intre apartamentele impecabil de curate, in care nici macar nu intri incaltat, si scara blocului – neingrijita, devastata, insalubra. Intre cele doua spatii, usile – doua, aproape invariabil, una metalica – delimiteaza doua lumi. Una a noastra, privata, a familiei, alta a lor, publica, a statului.
Acest exemplu da seama de ceea ce sociologii numesc „spatiul public“ si „spatiul privat“ din fostul spatiu comunist. Aceasta este masura in care cetateanul era alienat fata de un stat pe care nu il percepea in niciun fel ca al lui. De aici lipsa aproape totala de interes acordata sectorului public, care, ulterior, s-a perpetuat si dupa 1989. Si de care nu am scapat inca. Dincolo de absenta educatiei adecvate sau a pedepsei prompte, dezinteresul fata de spatiul public are cauze mai profunde: cand ceea ce este in jurul tau nu te priveste in niciun fel, cand legatura dintre tine si „public“ nu exista, angajamentele tale externe, de la cele civice la cele igienice sunt nule. – Dan Dungaciu, sociolog
Actul public s-a privatizat
Ca viata politica romaneasca este una murdara pare sa fi devenit deja o axioma. Dovada, bunaoara, faptul ca sondajele de opinie plaseaza partidele politice la cote foarte joase ale increderii cetatenilor. Desi cauza prima a acestei realitati este greu de identificat, o explicatie rezonabila trebuie cautata in modul in care s-au structurat si dezvoltat partidele politice romanesti.
Analistii fenomenului politic vorbesc deja despre o forma pervertita a democratiei in Romania postcomunista – partidocratia, adica despre puterea excesiva a partidelor politice. Cred insa ca mai corect ar fi sa vorbim despre partitocratie, adica nu despre puterea excesiva a partidelor ca organizatii politice, ci despre excesul de putere al grupurilor sau partilor care le compun, al ierarhiilor (nomenclaturilor) acestora.
In fapt, partidele politice sunt multiplicate de partidele interne care-si disputa accesul la resurse in numele intereselor particulare. De aici, din ceea ce am putea numi privatizarea actului public, provine si caracterul murdar al vietii politice. – Alexandru Radu, politolog
Poluarea mentala a Romaniei
Ecologia nu este numai un fenomen extern, privind mediul inconjurator. Pentru a ne limita la Romania de azi, vedem cum distrugerea naturii este dublata de poluarea mentala la nivel individual si public.
Nu numai ca se produc in continuare despaduriri masive, se instaleaza mii de centrale de apartament, care sunt tot atatea surse de poluare, in loc sa fie aleasa formula unei centrale unice de bloc, se diminueaza zonele verzi ale oraselor, se arunca gunoaiele la intamplare sau, in mediul rural, se folosesc pesticidele fara discernamant. In afara de toate aceste acte ale barbariei de zi cu zi, unele dintre ele fiind considerate deja firesti, societatea romaneasca este poluata intens cu tot ceea ce poate fi mai nociv, mai murdar si mai josnic.
Este suficient sa deschizi televizorul, sa arunci ochii pe prima pagina a ziarelor, sa te uiti la spatiile dintre blocuri sau sa intri intr-un bar de comuna. Oricat am cultiva imaginea unei Romanii bucolice, fruste, pline de vitalitate si de cuviinta, aceste virtuti sunt pe cale de disparitie, se refugiaza aproape muzeal in cate un sat sau altul, intr-o familie sau cerc de prieteni. In fata acestei situatii deprimante, accentuate de lipsa de interes a autoritatilor publice, reactia Bisericii majoritare Ortodoxe nu poate fi nici activismul care sa substituie gandirea pe termen lung, nici autoamagirea si cu atat mai putin fatalismul.
Solutia este implicarea echilibrata in favoarea articularii unei constiinte ecologice, de protejare a naturii si de reabilitare a fiintei umane in acelasi timp si in egala masura, bazate pe principiile evanghelice si patristice, adica avand un orizont de asteptare pe cat de realist, pe atat de strans legat de idealul crestin de a prefigura deja pe pamant, in creatie, Imparatia lui Dumnezeu. Nimic mai mult si nimic mai putin.
Ce ne lipseste
Ar trebui in educatie sa se puna accent mai mare asupra problemei cinstei si corectitudinii, calitati care sunt total absente din educatia tanarului roman (…) Dupa ce ai avut 50 de ani de boala, nu poti sa ai pretentia sa te vindeci in 18 ani. – Neagu Djuvara, istoric
Pe romani i-a innebunit saracia. La noi, acesti „telectuali”, cum spunea Ceausescu, crescuti prin strainatate s-au dedulcit la bani. – Dan Puric, regizor
Totul e sa reducem numarul impostorilor la un minimum nu foarte nociv. Putem face niste mecanisme de control, cam in genul celor care se fac acum pentru a supraveghea bancile. – Nicolae Manolescu, profesor si critic literar
In Romania, la nivel institutional, este in primul rand o lipsa de responsabilitate. Asta e cel mai grav. Functionarii nu sunt patrunsi de importanta muncii lor. In plan statal, e lipsa controlului ierarhic. In zona unei bune guvernari, un organ de stat, ca sa functioneze, trebuie sa aiba o disciplina bine inteleasa. – Vasile Muraru, Avocatul Poporului
