Multe proiecte de investitii au esuat la noi din cauza legislatiei incoerente, spune Carmencita Constantin.
Carmencita Constantin este director la Institutul de Studii si Proiectari Energetice si ne explica de ce implementarea exploatarii energiilor regenerabile se face atat de greu in Romania.
Adevarul : Ce strategii de promovare a energiei regenerabile s-au dovedit eficiente la nivel european?
Carmencita Constantin: Exista doua forme clasice de sustinere a energiilor regenerabile. Cea mai larg utilizata de tarile europene, care sunt si campioane planetare in energie regenerabila, este "feed-in tariff", adica alimentarea de catre stat, prin controlul statului, al pretului energiei verzi.
Acest procedeu ofera garantia pretului si garantia preluarii intregii cantitati de energie electrica la pret fix, pe toata perioada de viata a obiectivului energetic. O alta schema de sprijin adoptata doar de sapte tari europene, printre care si Romania, este schema combinata de cote obligatorii cu certificate verzi. Asta inseamna ca distribuitorii de energie electrica sunt obligati ca in cantitatea de energie electrica pe care o distribuie la consumatorii finali sa aiba cota obligatorie de energie verde achizitionata de la producatorii de energie verde.
De ce Romania a ales a doua varianta?
Nu pentru ca n-ar fi cunoscut avantajele celeilalte. Dar primul sistem conduce la resimtirea in tariful final, deci practic noi am fi platit mai mult energia pe care o consumam si s-a considerat ca la nivelul social pe care il avem, nu ne putem permite aceasta forma de sprijin. Pe de alta parte, eram deja in procesul de liberalizare al pietei energiei electrice. Deci ne-am apucat cam tarziu de legiferarea acestor energii regenerabile si ne-am confruntat cu nevoia de a mentine principiul luptei si concurentei pe piata libera.
Cum a ajuns Germania in top la acest capitol?
Nemtii au avut foarte multe lucruri aparte. In primul rand au avut " feed-in tariff ". Germania e o tara bogata. Ei, in plus, sunt si producatori de echipamente, iar majoritatea proiectelor s-au facut cu echipamente nationale. Deci au sustinut in paralel cercetarea de tehnologii pentru energia verde, dezvoltand in felul acesta ramuri industriale care sa produca noile instalatii.
Prin urmare au avut strategie! Pe de alta parte, ceea ce a fost benefic acolo a fost spargerea schemelor de sustinere pe fiecare tip de energie regenerabila in parte. Au avut programe nationale dedicate energiei eoliene, panourilor solare…
Ca atare, a fost foarte usor ca in cadrul unui program national dedicat, care are in fata o lege globala ce asigura sprijinul total al statului german, sa promovezi noile tehnologii. Azi, chiar si ultimul cetatean german poate sa-si faca acasa o pompa de caldura, un panou solar… Suplimentar, cetatenii beneficiaza de ajutorul guvernului, intregul proces fiind urmarit indeaproape de toate ministerele.
Din pacate in Romania implicam doar doua ministere, ca fiind responsabile cu regenerabilele : Ministerul Economiei si Ministerul Mediului. Ar trebui implicat si Ministerul Administratiei, de pilda pentru ca pe teritoriile lor eu cultiv rapita sau amplasez turbine eoliene.
Ar mai trebui implicat si Ministerul Agriculturii. Ma gandesc aici la pasunile montane, unde putem produce energie eoliana si colecta materie prima pentru biogaz. Daca eu vreau sa fac o instalatie de cogenerare, bazata pe biomasa, ea nu va fi niciodata rentabila daca provine din toata zona Carpatilor Romaniei. Va fi rentabila daca adun biomasa dintr-o anumita zona. Si atunci zona aceea trebuie sustinuta prin lege, pentru ca reziduul respectiv poate fi ulterior concesionat pentru un alt scop.
Multe proiecte mari de investitii in regenerabile au esuat. De ce?
Unul dintre motive este legislatia, care nu este coerenta pe toate fronturile. Este coerenta in schema de sprijin, dar nu e coerenta pe partea de implementare. Dau un exemplu. Ma apuc sa fac o microhidrocentrala, in zona montana unde am o cadere rapida de apa.
O ridic, imi iau certificatele, proiectul e in regula. Doi ani mai tarziu, vazand ca e un proiect reusit, ma gandesc sa mai pun o instalatie, putin mai jos. Si ce mi se intampla in acest timp?! Aceeasi zona, in care prima functioneaza, a devenit zona protejata si, desi nu fac rau cu nimic mediului, nu mai am voie sa investesc. Am dat aici un caz real. De aceea, pana cand toate autoritatile nu vor conveni asupra unui text de lege unic, care sa statueze principiile de promovare a energiilor regenerabile, proiectele romanesti n-au nicio sansa.
Exista prevederi care sa interzica sau sa limiteze importul de tehnologii second-hand in regenerabile?
La nemti exista chiar strategii de incurajare a tehnologiilor noi in regenerabile. Daca ne referim la eoliene, ei renunta la turbinele mici si fixe, mai ales la cele care nu se intorc dupa directia in care bate vantul, si isi pun unele mai mari si mai eficiente.
Cu cat turbina este mai mare, cu atat valorificarea vitezei vantului pe aceeasi zona este mai mare, prin urmare sunt interesati sa inlocuiasca trei turbine mici cu una mare, care beneficiaza si de sprijin financiar de la stat. Ai nostri aduc aceste turbine nemtesti la mana a doua, pentru ca se sta la coada la producatorii mari de echipamente noi, unde astepti trei-patru ani sa-ti vina randul. Sigur ca legiuitorul s-ar putea proteja de intrarea in Romania a unor tehnologii vechi, dar romanii nu au bani pentru cele mai noi tehnologii, fiindca nu sunt sprijiniti de stat.
Care dintre regenerabile are cel mai mare potential la noi ?
Cele mai multe semnale de la investitori vin pe eoliene, dar potentialul nostru urias este pe biomasa. Si aici trebuie constientizat faptul ca biomasa inseamna altceva decat lemnul de padure. Daca este vorba de reziduurile de lemn, dupa procesarea sa industriala, este cu totul altceva.
Este O.K.. Dar prin biomasa inteleg in primul rand biomasa agricola, pe care noi nu stim sa o colectam. In toata lumea civilizata aceste resturi agricole (balegar si resturi vegetale) sunt utilizate in unitati mici de cogenerare – instalate la nivelul comunelor – cu care se acopera necesarul energetic local. In acest fel, comunele isi fac inclusiv managementul deseurilor.
La noi nu este cunoscut sistemul si degeaba il facem cunoscut, daca nu exista subventii sau un program central, dedicat acestui subiect. Avem nevoie de strategii, de proiecte concrete, de bani si de planuri pe 50 de ani inainte.
Pentru mai multe informatii viziteaza Adevarul
