O investitie in reciclare pare tentanta. Nu trebuie neglijata insa problema lipsei materiei prime, a… deseurilor. De fapt, lipsa unui sistem coerent de reciclare.
Femeia, cu fusta si basma viu colorate, aduna, impreuna cu cativa copii sticlele murdare din plastic pe marginea drumului. Le arunca in caruta trasa de un cal jigarit. Iau 5.000 pe sticle, dupa cum spune barbatul absent, manand la pas (50 de bani pe kilogramul de PET, adica vreo 20 de sticle).
Imaginea acestor traitori din plastic pe care o intalnim pe drumul prafuit de tara dintre Buzau si Frasinu l-a izbit probabil pe Clement Hung, tanarul taiwanez care, la 32 de ani, infiinta la marginea Buzaului Living plastic SRL. Un nume ciudat pentru o companie, in spatele careia putini aveau sa ghiceasca industria traitoare din plastic ce avea sa urmeze.
Mai intai a fost productia de saci de plastic – cea mai mare capacitate din Europa. Dupa achizitia Romcarbon, producator local traditional de mase plastice, s-a extins productia cu polietilena, panouri din polistiren… lucruri obisnuite.
Lucrurile inedite au venit insa din 2003 incoace. Atunci a fost pusa in functiune, la Greentech, prima capacitate de macinare PET in granule/fulgi, o investitie de 2,5 milioane de euro. Zodia plasticului s-a dovedit una norocoasa: "Pe atunci, o tona de fulgi era undeva intre 400 si 450 de dolari.
Astazi a ajuns la 650-700 de euro", spune Cristinel Dobrota, directorul general al Greentech. Fulgii erau inghititi masiv de piata externa, China in special, unde erau transformati in firbre de poliester. PET-ul reciclat devenea o mina de aur, pe masura ce cresteau cotele aurului negru (petrolul, "materia prima virgina").
Zodia norocoasa a plasticului
Evident, a urmat pasul natural – pastrarea fulgilor de PET in casa, intr-o fabrica proprie de fibre. In primavara lui 2006 se lanseaza prima instalatie de fibra – Greenfiber -, aprovizionata cu materie prima de la Greentech. Apoi, de la Iasi se achizitioneaza halele a ceea ce a fost candva gloria industriei de fibre sintetice, Terom Iasi.
Cu noua instalatie, Greenfiber ajunge la o capacitate de 32.000 de tone de fribra pe an. In octombrie este programata lansarea unei noi capacitati la Iasi, astfel ca, in final, capacitatea totala va ajunge la 50.000 de tone. "Vom fi al doilea producator ca dimensiune din Europa.
Primul este in Irlanda, cu 80.000 de tone capacitate. Dar nici acolo nu se lucreaza la intreaga capacitate, din cauza costurilor foarte mari cu forta de munca", spune directorul Dobrota.
Cresterea de capacitate este justificata. Tona de fibra a ajuns sa se vanda cu 1.000-1.100 de euro. Primii care cauta fibre sunt producatorii de componente auto – tapiterie, machete, panouri de izolare etc. Peste jumatate din vanzarile actuale merg spre industria auto, catre furnizorii Volkswagen, Toyota, Renault etc.
Fibrele de la Buzau si Iasi se regasesc insa si in produse de igiena (servetele umede), dar si confectii (captuseli). 80% din productie se duce la export, iar 20% este livrat unor producatori din tara, in special pentru productia de perne si pilote. Anul trecut, vanzarile de fibre produse la Buzau si Iasi s-au ridicat la circa 20 de milioane de euro.
Dupa ce la Corabia, unde activele altei foste fabrici de fibre au fost achiztionate anul trecut, se va pune in functiune si noua capacitate pentru panouri de polistiren pentru constructii, se poate spune ca Living Plastic si-a atins scopul – arata ca se poate trai din afaceri cu plastic.
Mochete, servetele, toate pleaca de aici
Teoretic, afacerea arata bine – piata este excelenta. Costurile au crescut, e drept, la utilitati – apa gaze, dar sunt compensate de forta de munca inca ieftina. Si chiar daca sunt probleme cu fluctuatia de personal, in randul celor 800 de angajati, inca sunt departe costuri de 15-17 euro pe ora de lucru, precum in Irlanda.
Marea problema ramane materia prima. In tara "berii la PET", unde bidonul de plastic este o prezenta familiara (chiar familiala) – in mijlocul padurii, la marginea lacurilor si in varful muntilor -, nu se mai gaseste PET.
S-au bazat pe statistici – importurile pe an de sticle PET sunt de 110-120 de mii de tone (deocamdata nu exista niciun producator intern, in general piata europeana fiind concentrata in mainile a catorva mari producatori de sticle). Dar anul trecut, spre exemplu, "nu am reusit sa aducem din tara mai mult de 25.000 de tone", spune directorul Dobrota.
Cautam PET din Grecia pana in Ucraina
"Sistemul actual de colectare si-a atins limitele", adauga el. Sunt nevoiti sa importe. Prin acordul de aderare, importul de deseuri din UE nu se poate realiza decat cu acordul autoritatilor din Romania, respectiv din tara de proveninta.
Procesul este prea complicat. Este insa liber la importul de fulgi, astfel ca Greenfiber a decis sa-si produca singur materia prima in tarile din jur. Compania a devenit primul reciclator de PET din Grecia, dupa ce a investit un million de euro intr-o unitate la Salonic, pentru spalarea si macinarea a 6-700 de tone de PET-uri pe luna.
Investitii similare s-au facut si in alte parti, la Odessa, Novi Sad si Scopje. Astfel, fabricile din tara au asigurat necesarul pentru a putea face fata noii capacitati de productie.
Scormonitorul in gunoaie, „sistem de colectare"
"Orice sistem e mai mult decat nimic", le-a spus in urma cu cateva saptamani Cristinel Dobrota, directorul general al Greentech, unor reprezentanti ai Ministerului Mediului. Acestia cautau reactii in piata pe marginea introducerii unui sistem de colectare a deseurilor "in doua fractii" – umeda (gunoi menajer), respective uscata (deseuri reciclabile).
"Orice sistem e mai bun decat nimic", si-a spus si cand a auzit ca in Parlament se afla un proiect de lege privind introducerea sistemului-depozit (fiecare ambalaj PET va costa un leu).
Proiecte: „doua fractii" si „depozit"
Cele doua sisteme sunt inca in faza de bune intentii. Sistemul de colectare in doua fractii ar putea fi mai usor de pus in practica decat cel cu patru (selective pe hartie, sticla si plastic) mai ales ca, din acest punct de vedere, Romania este inca la faza de proiecte-pilot.
In prezent, numai 1,3 milioane de romani au acces la un sistem de colectare selectiva (tomberoane separate, program de colectare). Sistemul redus la doua fractii este oricum mai bun decat sistemul actual "totul la comun" si s-a implementat cu succes in Grecia (tara care, de asemenea, era codasa la alinierea la normele europene in materie de colectare).
De cealalta parte, sistemul depozit se intalneste in Germania, dar functioneaza… nemteste. "Mai intai, s-a pus in functiune infrastructura, apoi s-a vorbit de sistemul depozit", spune directorul societatii buzoiene.
Oricum insa, trebuie inventat ceva… Colectarea actuala se face in proportie de 90% prin ceea ce vine de la persoane fizice – scormonitorii prin gunoi.
"Activitatea" a inceput sa devina tentanta in momentul in care statul a subventionat reciclarea PET-urilor si, implicit, o parte din bani s-au dus la reciclatori. Dupa ce s-a ajuns la un nivel care sa satisfaca obligatiile de reciclare impuse de acordurile europene (10% in cazul plasticului, in general, in 2007, 11% in 2008, pentru a ajunge la 22% in 2013), s-a renuntat la subventie.
"Noi platim acum un leu la unitatea de colectare, care ulterior plateste persoanei fizice. "Noi nu plutem plati mai mult, pentru ca deja am ajuns la pragul de rentabilitate. De cealalta parte, nici saracii nu se mai multumesc cu cateva mii de lei vechi. Este clar ca sistemul actual si-a atins limitele", conchide Cristinel Dobrota.
