Un nou studiu al companiei de consultanță CE Delft din Bruxelles, publicat în luna iunie 2021, arată că industria cu consum intensiv de energie din Europa a profitat de aproximativ 50 miliarde euro din 2008 până în 2019, ca urmare a alocării gratuite a certificatelor CO2 în cadrul sistemului UE de comercializare a cotelor de emisii (EU ETS).
Raportul firmei de consultanța de mediu, CE Delft, comandat de Carbon Market Watch, evidențiază necesitatea de a pune capăt acestui eșec al pieței prin revizuirea normelor UE de pe piața carbonului.
Sectoarele care au profitat cel mai mult de alocari gratuite sunt siderurgia, rafinăriile, cimentul și sectoarele petrochimice. Raportul acoperă 18 țări ale UE și Regatul Unit. Cele mai multe profituri au fost generate în Germania, Marea Britanie, Franța, Italia și Spania.
Raportul a identificat trei moduri în care industria a obținut un profit total de până la 50 miliarde euro prin intermediul Schemei EU ETS din 2008 până în 2019:
• Companiile au trecut „costurile” cotelor de emisie obținute gratuit în prețul produsului, plătite de consumatorul final. De exemplu, în sectorul siderurgic (12-16 miliarde de euro) și rafinării (7-12 miliarde de euro);
• Companiilor li s-au acordat prea multe certificate de emisii gratuite pe care să le poată vinde pe piață, obtinand astfel un profit. De exemplu, în sectorul cimentului (3,1 miliarde de euro) și al sectorului petrochimic (600 milioane de euro);
• Companiile au cumpărat certificate internaționale CER, mai ieftine (permise până în 2020), pentru a-și îndeplini obiectivele și au putut să vândă cotele gratuite rămase pentru un profit pe piață. De exemplu, în sectorul siderurgic (850 milioane de euro), rafinării (630 milioane de euro) și ciment (610 milioane de euro).
În cazul sectorului aviației, având în vedere că liniile aeriene au fost cumpărători neți de cote, profiturile suplimentare rezultate din transferarea costurilor și utilizarea creditelor internaționale au fost depășite de necesitatea de a cumpăra cote. Prin urmare, sectorul nu a înregistrat profituri suplimentare, așa cum a făcut industria – soldul total a fost o pierdere de 150 de milioane de euro în urma participării la EU ETS.
Aceste sume ar fi trebuit folosite pentru modernizarea tehnologiei, pentru a reduce emisiile de CO2, dar au fost deseori redirecționate în bugetul companiilor, inclusiv către plăți ale datoriilor acestora.
Potrivit companiei, cel mai eficient mijloc de reducere a profiturilor suplimentare este reducerea drastică a numărului de cote eliberate în mod gratuit. Concluziile acestei cercetări ar trebui să indice faptul că alocarea gratuită ar putea să nu fie potrivită pentru viitorul politicilor europene în domeniul climei.
„Deoarece costurile par să fie transferate, rezultă profituri suplimentare în detrimentul consumatorilor europeni. În același timp, în ciuda eliberării de cote gratuite, este posibil ca prețurile mai mari să fi dus la o pierdere de cote de piață. Toate acestea pun sub semnul întrebării caracterul adecvat al alocării cu titlu gratuit în prevenirea relocării emisiilor de dioxid de carbon, deși acest aspect ar trebui să fie analizat mai în detaliu în cadrul lucrărilor viitoare”, se arată în raport.
O alocare mai dinamică, care să reflecte producția reală, ar rezolva o parte din aceste probleme, dar are un cost. În primul rând, este posibil ca întreprinderile individuale să nu mai țină cont de costurile carbonului în deciziile lor de producție, ceea ce ar duce la supraproducție. În al doilea rând, un semnal discret al prețului carbonului prin intermediul lanțului valoric va reduce opțiunile consumatorilor pentru produse cu emisii reduse de carbon.
Prin urmare, principala recomandare de politică pentru factorii de decizie ar fi să investigheze alte modalități de a se asigura că industriile europene se decarbonizează, rămânând în același timp competitive la nivel mondial: fie prin subvenții sporite pentru investiții, cum ar fi prin intermediul Fondului pentru Inovare, fie prin înfiinţarea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (Carbon Border Adjustment Mechanisms) și eliminarea treptată a alocării gratuite.
