COMUNICAT DE PRESA
Attila KORODI, ministrul Mediului si Dezvoltarii Durabile a participat in cursul acestei dimineti la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, la cel de-al doilea Forum National pentru Dezvoltare Durabila si Protectia Mediului.
Cu aceasta ocazie, ministrul a sustinut un discurs despre Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila.
Prezentam in continuare transcrierea declaratiei ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile:
„Doamnelor si domnilor, permiteti-mi sa va multumesc pentru invitatia pe care mi-ati adresat-o si sa ma declar placut surprins de emulatia pe care problema dezvoltarii durabile o stirneste in rindul elitelor publice din Romania. De la oameni de afaceri pina la politicieni, bancheri, academicieni si reprezentanti ai clerului, cautam impreuna raspunsuri, dar, mai ales, cautam impreuna o viziune asupra Romaniei de azi si de miine.
De ce facem acesti pasi acum? Stiti ca, in urma cu mai putin de doua luni, am lansat proiectul de revizuire a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila. Aceasta relansare nu este intimplatoare. Toate tarile membre UE, in parte, si Uniunea Europeana in sine au, in acest moment, propriile strategii de dezvoltare durabila. Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile este cel care coordoneaza noul proiect al strategiei. Si, din fericire, acest document nu vine pe un teren arid. Prima Strategie pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei a fost lansata in 1999. Ea este importanta, pentru ca, in baza ei, Uniunea Europeana ne-a permis sa construim noul document. Dar Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila nu este doar o obligatie de bifat fata de Uniune, ci un instrument absolut necesar, pe care multe tari membre UE il folosesc si il aplica foarte riguros si cu mult succes. Iar lipsa acestei strategii genereaza un deficit concurential pe care il avem fata de celelalte tari, pe piata europeana, din lipsa unei articulatii de ansamblu asupra a ceea ce vrea si poate sa fie Romania.
Acest document, la care s-a lucrat intens in cursul anului 2008, va oferi predictibilitate Romaniei, in conditiile in care Romania face parte acum din niste structuri care ii confera predictibiltate si securitate (NATO, UE), dar fata de care are, de asemenea, obligatia de a fi un furnizor de siguranta.
Care este, doamnelor si domnilor, cheia de citire si de construire a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila?
Ideea centrala care sta la baza ei este cea a consumului si a consumului de resurse din tara noastra. Pentru ca, in Romania, ne imprumutam, in prezent, de la generatiile viitoare. Si va trebui sa ne dezvoltam si sa facem fata competitiei fara sa ne uzam tara.
Ceea ce mi se pare, de asemenea, esential, este: cine sint subiectii acestei strategii? Pentru cine o gindim?
Comunitatea este organismul social careia i se adreseaza strategia. Pentru ca, in fapt, comunitatile locale sint cele care vor avea cuvintul decisiv de acum incolo, din ce in ce mai mult, pina in anul 2030. Si aici trebuie sa punctez cele doua borne esentiale ale traseului dezvoltarii durabile. Este vorba de anul 2020, cind vrem ca Romania sa ajunga la nivelul mediu al Uniunii Europene din 2007, si de anul 2030, cind ne dorim ca decalajele fata de celelalte tari membre ale Uniunii sa fie, in mare parte, recuperate.
Daca privim datele de plecare in acest demers, ele nu sint tocmai optimiste. Romania are deja un deficit serios de resurse, pentru ca importam jumatate din necesarul de gaze naturale si 60% din necesarul de petrol. Energia nucleara parea a fi o solutie, numai ca nici rezervele de uraniu nu ne vor mai tine decit 5-6 ani.
Apoi, nici resursele pe care le avem nu sint utilizate eficient. Productia industriala a crescut, in ultimii 5 ani, cu 40%, dar consumind cu 46% mai multe resurse. Adica, am cam produs in pierdere. Doua treimi din termocentrale si aproape jumatate din hidrocentrale si-au cam trait traiul, cum se spune. Rentabilizarea si retehnologizarea lor este o mare provocare.
Nu stim nici sa ne vindem prea grozav, cita vreme incasarile din turism ale Romaniei pe cap de locuitor au fost, in 2005, de circa 11 ori mai mici decit ale Ungariei sau ale Republicii Cehe. Si nici nu stim sa ne cultivam materia cenusie, pentru ca numarul de cercetatori activi este cu 70% mai mic fata de media Uniunii Europene: adica 2,6 cercetatori la 1000 de persoane angajate, fata de media de 7,8/1000 in Uniunea Europeana. Iar numarul de brevete romanesti inregistrate sau supuse spre aprobare in tara sau in strainatate ne plaseaza la cote scazute (locul 69 in lume), cu mult sub potentialul existent.
Sigur, aceste date nu sint foarte optimiste. Ele spun ceva si despre felul in care efortul aderarii la Uniunea Europeana ne-a concentrat toate resursele si energiile catre domeniile care au facut parte din capitolele de aderare. Din aceasta cauza, domenii cheie, cum sint sanatatea si invatamintul – care n-au fost prinse in capitolele de negociere – au ramas, dupa anul 2000, niste „fete fara zestre”, sau cu o zestre mai saraca.
Din fericire, situatia incepe sa se schimbe. Numai in anul 2007, peste 4.500 de scoli au intrat in programul de reabilitare, suma investita fiind de aproximativ 250 de milioane de euro. Pentru prima data in istoria post-decembrista a Romaniei am alocat 6% din PIB pentru educatie. Apoi, am reconsiderat ideea de solidaritate sociala. Am reconsiderat-o la nivel individual – unde una dintre categoriile cele mai afectate, cea a pensionarilor, a beneficiat de o dublare, aproape, in termeni reali a pensiilor, in anul 2007, fata de anul 2004.
S-a facut astfel dreptate pentru oamenii care au muncit 30-40 de ani si care acum pot sa beneficieze ceva mai corect si mai echitabil de roadele muncii lor. Pentru ca nu putem pretinde sa traim intr-o tara hi-tech, dar in care milioane de oameni nu-si pot plati medicamentele.
Dar am reconsiderat conceptul de solidaritate sociala si la nivel comunitar. Si aici ajungem la o alta tema cheie a dezvoltarii durabile: reducerea discrepantelor dintre sat si oras. Aseara, intr-o emisiune la TVR la care am participat impreuna cu dl Ion Iliescu, domnia sa remarca faptul ca in Occident diferenta intre sat si oras aproape a disparut. In Romania, ea este inca adinca. Doi din trei locuitori ai satelor nu sint conectati la apa curenta, si numai un satean din zece are acces la canalizarea moderna. Am inceput deja sa aplicam si aici solutii. Guvernul deruleaza acum Programul de dezvoltare a infrastructurii din spatiul rural. Construim poduri, drumuri sau sisteme de alimentare cu apa in satele din Romania. Este un program ce raspunde nevoii reale din judete si este gindit astfel incit acesti bani – circa 300 de milioane de euro – sa nu fie deturnati pentru alte scopuri decit cele din proiectul initial: modernizarea spatiului rural.
De ce am dat aceste exemple? Ele imi permit sa ma intorc la Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila si la problema resurselor. La discutiile pe care le-am avut pe marginea unei alte strategii, Strategia Lisabona, am insistat asupra faptului ca nu putem investi primordial in tehnologia de virf a secolului 21, cita vreme nu avem acces la apa si canalizare, deseurile si apele uzate reprezinta o problema si un pericol, iar libera circulatie a cetatenilor si a bunurilor nu se poate desfasura din cauza unor drumuri care, fizic, nu mai fac fata.
Din fericire, programele operationale pe care Romania le-a pregatit pentru accesarea fondurilor europene, in perioada 2008 – 2013, ne vor permite corectarea in mare masura a acestor deficiente. In acelasi timp, ele ofera pilonii informationali si de orientare pentru noua Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabila.
Tema resurselor va fi regindita plecind si de la marile provocari pe care le aduc schimbarile climatice, si in care energiile neconventionale vor juca un rol tot mai important.
Romania poate fructifica aici marele sau potential in domeniul energiilor regenerabile, dar si relieful si habitatele sale, de o varietate exceptionala in Europa si care ofera mari oportunitati pentru turismul ecologic.
Putem, de asemenea, fructifica pozitia-cheie la frontiera estica a Uniunii Europene largite, ca zona de tranzit atit pe directia est-vest, care asigura racordul cu Asia prin Marea Neagra, cit si nord-sud, de la Baltica la Mediterana.
Modernizarea porturilor dunarene si maritime poate conduce la cresterea traficului de marfuri cu 115 milioane de tone, pina in anul 2015, ceea ce inseamna mai putin transport rutier, mai putina poluare si resurse consumate, si un clar avantaj competitiv.
Dincolo de axele majore ale strategiei, va reamintesc faptul ca tinta ei principala vor fi comunitatile. De aceea, capitalul socio-cultural al fiecarei comunitati va fi esential, iar comunitatile trebuie (re)gindite nu neaparat in functie de actualele trasaje geografice, ci de valorile comune care le leaga.
Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila va trebui sa aplice principii similare la nivelul localitatilor sau regiunilor, dar sa tina cont de practicile si caracteristicile locale. Trebuie sa avem capacitatea sa acceptam ca modelele de dezvoltare ale localitatilor trebuie sa se bazeze pe principii comune, dar sa nu genereze o simetrie.
Va trebui sa mizam pe parteneriatele regionale si locale intre administratie, domeniul academic, sectorul de business si asa mai departe. Ca sa va dau un exemplu, in domniul cercetarii, efortul combinat de finantare din surse publice si private pentru activitatile de cercetare, dezvoltare si inovare se prevede sa ajunga la 2,3% din PIB la orizont 2013. In acelasi timp, antrenarea sectorului privat prin cresterea cheltuielilor private pentru cercetare-dezvoltare la 1,5% din PIB.
Recapitulind, regasim aici competitivitatea, solidaritatea sociala, dezvoltarea echilibrata, valorificarea optima a resurselor si a creierelor si, desigur, protejarea mediului. Cercetatorii au propus si introducerea in Romania a conceptului de Harta a sustenabilitatii ecologice si sociale a dezvoltarii, dar si a Amprentei Ecologice, ca indicatori meniti sa aduca plusvaloarea necesara si o matrice comuna pentru Strategia Dezvoltarii Durabile.
Dupa cum constatam, proiectul noi strategii este unul foarte complex. Cred insa ca el va reusi, daca va avea claritate in obiective, daca va avea instrumente si structuri de implementare cu atributii bine definite si un mecanism de monitorizare prin care sa stim cine si in ce fel este raspunzator pentru fiecare obiectiv in parte.
Peste mai putin de o saptamina, draftul proiectului va fi lansat in aula Academiei Romane. Vor urma 5-6 luni de dezbateri pe care le dorim intense si menite sa ne faca sa privim mai riguros, dar si mai proaspat, Romania de azi si pe cea de miine. Eu sint optimist si pariez ca aceasta strategie va deveni si o baza importanta de referinta pentru platformele politice ale tuturor partidelor politice romanesti responsabile. Poate ne vom reintilni, in toamna, sa vedem in ce masura vom cistiga acest pariu.
Va multumesc”
