Romania dispune de resurse de apa importante si de o retea hidrografica bogata, atu ce poate fi speculat in productia de energie. Cu prilejul Zilei Mondiale a Apei, ne-am propus sa aflam cat de bine este valorificat potentialul hidroenergetic al Romaniei. „Green Report” va propune un interviu cu prof. univ. dr. ing. Dan Stematiu, sef al Catedrei de Constructii Hidrotehnice din cadrul Facultatii de Hidrotehnica din Bucuresti.
Interviu de Raluca Petrescu
Care este potentialul hidro al Romaniei?
Potentialul hidro al Romaniei este undeva intre mediu si submediu, la nivel european. Suntem totusi printre tarile cu zestre. Am putea asigura 40%-45% din energie pe cale hidro daca am amenaja tot ce ne-a dat Dumnezeu. Nu ne comparam cu Norvegia, care produce totul pe cale hidro, sau cu Elvetia, care produce 70% pe cale hidro, ori Canada, dar nu stam rau.
Tot ce a fost foarte rentabil energetic s-a amenajat. Mai avem o zestre mare pe Tisa, dar ar trebui sa ne intelegem cu ucrainenii. Mai este Dunarea, unde am putea face un parteneriat cu bulgarii.
Unii spun ca avem cam 60% amenajat, altii sunt mai sceptici. Pare ciudat ca intr-un domeniu tehnic sa existe aceasta nesiguranta, dar apar in permanenta labilitati. Spre exemplu, daca apare o extindere a zonelor protejate, dintr-o data un potential pe care l-ai fi putut valorifica iese din discutie, pentru ca in zonele protejate nu poti face lucrari. Sau ar fi posibil daca ar exista o abordare mai flexibila. Romania dispune de resurse de apa importante si de o retea hidrografica bogata, atu ce poate fi speculat in productia de energie. cu prilejul zilei mondiale a apei, ne-am propus sa aflam cat de bine este valorificat potentialul hidroenergetic al Romaniei.
Care ar fi avantajul energiei hidro fata de cea eoliana?
Energia eoliana si cea hidro au aceeasi calitate: sunt regenerabile. Sunt un dat ce se va regasi la infinit pe glob, numai ca energia eoliana este total dependenta de vant. Poti avea o perioada de acalmie, si turbinele nu produc nimic, sau poti avea perioade de furtuni, cand ele iar nu produc nimic. Exista terenuri extrem de favorabile – Danemarca este un teren plat, cu vanturi dominante dinspre ocean catre Marea Nordului. Dar in Romania, ceva de genul acesta gasim in Dobrogea, si nu foarte mult. In schimb, noi avem geotermala multa si nu o fructificam, pentru ca nu e la fel de la moda ca eoliana.
TINTE DE VALORIFICARE DE 80%
Cat de eficiente sunt microcentralele?
Toata lumea face astazi microhidrocentrale. Toate aceste firme care le produc sunt de fapt agentii imobiliare. De la Kyoto citire si de la angajamentele europene, orice producator trebuie sa aiba 20% din energie regenerabila. La inceput, dintr-un lobby al producatorilor traditionali era socotita regenerabila numai energia hidro pana intr-o anumita putere – cele mici.
Cele mari nu erau considerate regenerabile, ceea ce bineinteles ca e o stupiditate, dar se reusise legislativ sa se mearga pe treaba asta. Din punctul de vedere al rentabilitatii, ele sunt nerentabile. Si atunci au aparut doua reglementari: li se ofera un pret mai bun pentru energia produsa decat cel din piata si se obtine un certificat verde care, in functie de puterea instalata, are o anumita valoare.
Toti cei care dau anunturi ca fac microcentrale, de fapt ocupa niste terenuri unde se poate face o microcentrala, urmand sa le speculeze. Si atunci de asta a aparut acest flux de firme care fac proiectele, care se aproba in nestire, fara nicio competenta. Partea buna e ca nu se fac, pentru ca unele dintre ele chiar ar avea efecte negative asupra mediului, iar partea proasta e ca dintr-o intentie buna au devenit speculatii ale slabiciunilor legislative.
Daca pe un curs de apa am o zestre, e bine daca o valorific macar la nivel de 70%-80%. Daca vin cu un proiect prost si din zestrea asta eu valorific 30%, dar am stricat sectorul – este o crima. Or, avizele care se dau astazi nu tin seama de acest aspect. Avizele nu trebuie date fara o demonstratie ca proiectul valorifica corect zestrea.
Mai mult, noi avem niste macroproiecte care vor fi in timp materializate, in functie de resursele de bani si de necesitate. Avem planuri si estimari. Cu 
o zgatie din asta bagata intr-un asemenea plan si devenita proprietate privata, s-a nenorocit o schema. Nu numai ca valorifica prost bucatica lui, dar strica intregul sector.
Cum ar trebui gestionat riscul de inun datii, in contextul incidentelor cu care ne-am confruntat in ultimii ani?
O perioada de inundatii este pentru unii mana cereasca. Raporteaza niste pierderi catastrofale – de obicei si reporterii ajuta, isi pun cizme pana in brau, cauta o balta, se asaza in ea, chiar daca alaturi nici nu mai e apa, pentru ca s-a retras. Prezinta totul ca fiind o apocalipsa, dupa care, in functie de culoarea politica a primarului si a prefectului, unii capata bani, altii nu. Lucrarile se fac prin ceea ce e foarte la moda la noi, HG derogatoriu – hotarare de guvern care te lasa sa faci incredintare directa, fara licitatie, fara proiect, fara nimic.
Dupa care, niste persoane mai mult sau mai putin avizate sau de buna ori de reacredinta fac aceste lucrari si risipesc bani fara niciun fel de coordonare. Si pana la urma ajungi sa consumi miliarde ca sa aperi un teren de fotbal si gospodaria lui „nasu’ Florea” in detrimentul unei localitati care chiar ar avea nevoie de lucrari.
Daca ar exista un plan national si daca interventiile s-ar face acolo unde au maximum de efect, atunci banii publici s-ar cheltui rational. Daca se fac in regim pompieristic, atunci acesti bani, care sunt oricum putini, sunt irositi. Fiecare gospodarie e importanta, fiecare om trebuie aparat.
Dar ma revolta faptul ca, daca au obtinut terenuri chiar si in albia majora printr-o decizie gresita sau frauduloasa a primarului, dupa care si-au construit niste case acolo unde toti batranii satului stiau ca a fost apa, tot ei sunt cei care fac cea mai mare galagie ca sa fie aparati si se folosesc bani publici pentru apararea unor lucrari care nu au ce cauta acolo si nu ar trebui protejate.
