Tranziția către un sistem alimentar sustenabil din punct de vedere economic și de mediu poate fi greu de realizat. De ce? Conferința Green Report „Eat Smart&Local” a ridicat problema la fileu.
Cum stă România la capitolul agricultură sustenabilă?
Conform datelor oferite de Comisia Europeană, România este țara cu cel mai mare număr de fermieri din Uniunea Europeană. În total, în țara noastră sunt aproximativ 3,5 milioane de fermieri. Dintre aceștia, 44,3% au vârsta peste 65 de ani.
Totuși, dintre toți aceștia, 90% gestionează ferme mici, cu o suprafață de sub 5ha per fermă.
Suprafața pe care România o utilizează pentru agricultură este de 13,5 milioane de hectare.
În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, 23% din forța de muncă din România este angajată în agricultură.
Prin Politica Agricolă Comună, România are un plan bine pus la punct pentru dezvoltarea sectorului agricol. Prin acesta sunt prevăzute:
- reziliența sectorului agricol;
- creșterea orientării către piață și a competitivității sectorului agricol;
- reducerea disparităților de venituri dintre ferme;
- sprijin pentru fermierii care contribuie la protecția mediului;
- creșterea bunăstării animalelor de fermă;
- asigurarea unei dezvoltări socio-economice coerente.
Sub lupa experților
Au fost prezenți ca speakeri:
- Alina Crețu (Director Executiv, Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România),
- Iuliana Tiba (BRD),
- Viorel Morărescu (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale),
- Elena Dinu (Director Dezvoltare și Advocacy, Banca pentru Alimente),
- Dorin Cojocaru (APRIL – Asociația Patronală Română din Industria Laptelui)
- Cristi Gherghiceanu (Fundatia ADEPT Transilvania).
Participanții la conferință au subliniat importanța transformării agriculturii sustenabile într-un model viabil de afacere.
Agricultura ecologică trebuie să fie profitabilă pentru fermieri, pentru ca aceștia să aleagă să o implementeze pe termen lung.
În definiția lui Viorel Morărescu, agricultura sustenabilă este: „un sistem multifuncțional, care contribuie la reducerea îngrășămintelor chimice și a produselor de protecție a plantelor, protejează solul, plantele, animalele și oamenii.”
În acest sens, cele mai importante sunt: investițiile în retehnologizare, digitalizare și procesare locală.
Prin dezvoltarea infrastructurii agricole, România va reduce costurile asociate producției de materie primă.
Finanțarea agriculturii sustenabile a fost și ea dezbătută.
Băncile au început să includă criterii de mediu, sociale și de guvernanță în analiza proiectelor agricole. Astfel, ele oferă în prezent ajutor financiar adaptat fermierilor care respectă standarde de sustenabilitate.
A fost dezbătută, însă, și competitivitatea din piață și la nivel internațional.
Alina Crețu a punctat:
„Nu putem vorbi despre dezvoltarea agriculturii ecologice în Uniunea Europeană, și mai ales în România, fără un sprijin consistent pentru veniturile fermierilor. Fără acest sprijin, tranziția este imposibilă.”
„În plus, propunerea Comisiei Europene pentru următorul cadru financiar multianual ridică îngrijorări, deoarece nu mai include, în mod explicit, plățile directe destinate fermierilor care practică agricultura ecologică,” spune Crețu.
Aceasta trage un semnal de alarmă privind viitorul agriculturii durabile fără sprijin din partea Uniunii Europene.
Educația este, însă, unul dintre răspunsurile general valabile pentru rezolvarea acestei probleme. Educarea populației privitor la indicii de mediu, identificarea produselor sănătoase și înțelegerea nevoii reale este esențială pentru un viitor sustenabil.
În momentul în care populația deprinde aceste abilități, cererea pentru produsele poluante scade odată cu câștigurile poluatorilor.
Un lucru rămâne: agricultura sustenabilă nu poate fi realizată fără sprijin financiar, suport legislativ și educație.
